Am scris un editorial despre unul dintre fabuloasele interviuri dintre Turcescu si Basescu. In care cei doi nu prea ridicau capul din hartii. Nu vorbeau. Citeau. Si zic ca sa le puna un prompter. Ca nu se mai citeste de pe hartii ca pe vremea lui Cornelius Rosiianu. Ce credeti? A reactionat sotia acestuia. Pe Facebook. Nu stiam ca suntem prieteni. Ca sa nu-l bag in aceeasi idee cu oamenii astia. Ca n-are legatura.
Emotionat, ca un urmaritor al Revolutiei la televizor, am zis sa-l cunosc pe celebrul stirist din ’89. Sta intr-o casa frumoasa in Pipera. Am vorbit vreo doua ore. La final eu am tras o concluzie. Ar trebui sa scrie o carte. El mi-a raspuns celebru: traiesc din ce nu scriu. Doamnelor si domnilor. Celebrul jurnalist al Revolutiei. Cu bune si cu rele. Cornelius Rosiianu!
Radu Buzaianu: Ce celebru erati!
Cornelius Rosiianu: Aceea a fost conjuctura. Ganditi-va ce s-a intamplat in noptile acelea, in perioada Revolutiei! Era firesc ca oamenii sa se atasaze de noi. Au vazut si ca se tragea asupra noastra…
R.B.: In TVR inca se mai trage.
C.R.: Cu altfel de gloante.
R.B.: Va e dor de celebritate?
C.R.: E normal sa-ti fie. Ma bucur cand ma mai recunoaste lumea pe strada.
R.B.: Trasaturile vi le-ati pastrat.
C.R.: Parul a mai albit!
R.B.: Nu degeaba, sper.
C.R.: Si eu sper. Dar mai stii… .
R.B.: Ati prins vremuri interesante.
C.R.: Au fost. Se simtea ceva in aer. Chiar inainte de ’90. Fusese si vizita lui Gorbaciov in Romania. I s-a atras atentia lui Ceausescu s-o lase mai moale. N-a inteles. Cred ca i s-au trasat si alte sarcini. Ca sistemul socialist a fost facut ca sa asigure bunastarea sistemului capitalist. El n-a inteles.
R.B.: Era nebun Ceausescu?
C.R.: Nu sunt medic. Dar din fixatiile lui, parea ca are ceva. Ceausescu incepuse bine. Dupa vizitele din China si Coreea de Nord a inceput sa stranga surubul. Influentat si de cei din jurul lui, care-i voiau caderea.
R.B.: Dar a durat ceva.
C.R.: Pentru ca singuri, aici, in interior, cum nu putem face nici acum, nu puteam face nici atunci. Tara asta e asezata asa incat sa nu convina multora. E si o tara bogata in resurse de care e nevoie acum, dar mai ales in viitor. Toata istoria lumii e asta, lupta pentru resurse. De la Cain si Abel incoace.
Am citit prea mult ca sa-mi mai amintesc lucruri importante despre Revolutie
R.B.: Dintre cele intamplate la Revolutie, stiti si lucruri pe care nu le-ati spus sau nu puteti sa le spuneti?
C.R.: E mult prea tarziu pentru intrebarea asta. Acum am citit mult. Am ascultat mult. Toti isi aduc aminte lucruri minore. Lucruri majore nu-ti mai aduci aminte. Sunt imbracate in ce ai aflat de la unul si altul. Esti influentat de cei care au indreptat informatia spre o anumita directie. De cei care au interpretat lucrurile.
R.B.: Tot romanul are o parere despre Revolutie. Care e a dumneavoastra?
C.R.: Sa despartim lucrurile. Populatia adusa in starea de a nu mai putea. Si cei care stiau ce se va intampla. Populatia a actionat asa cum se asteptau cei care stiau ce urmeaza. Iar dintre ceilalti, unii au actionat din patriotism. Altii din interese cu totul straine poporului roman. Amintiti-va ca se spunea, ca in Romania au fost 70.000 de morti. Apoi s-a dovedit ca n-a fost chiar asa. Ce am aflat eu, ulterior, ofiteri de securitate au primit ordin sa lase armamentul in unitate. Si sa plece acasa. Nu astia erau cei care au tras. Cine a tras? Nu stiu. Cred ca sunt organe ale statului care au aflat despre ce a fost vorba si de ce a fost nevoie de atatia morti.
R.B.: Sunteti perceput ca fiind comunist. Pentru ca ati lucrat in sistemul acela.
C.R.: A fost de bon ton sa fiu tinut sub gloante si dupa Revolutie. Inainte de Revolutie sistemul era facut in asa fel incat sa poti urca daca aveai pregatirea necesara.
R.B.: Poate si pe noi, cei care lucram in televiziunea de acum o sa ne puna la zid cei care vin dupa.
C.R.: Cand a murit George Marinescu, m-au sunat de la Realitatea TV. Si au inceput, ca ce… comunismul, nu stiu ce. Si le-am spus sa lase omul in pace. Ca pe omul ala il puneam secretar de partid mereu ca ne tinea spatele.
R.B.: Ma intorc la Revolutie. A fost si balamuc mare…
C.R.: Ce vorbesti domne… nici nu era tehnica de acum.
R.B.: Nu stiati ca urmeaza sa lucreze Andreea Marin acolo. N-aveati informatia asta!
C.R.: Inca nu stiam, da. Trebuia sa mergem cu stirile pe care le primeam pe fax pe pasarela aceea. Cand am inceput s-o trecem, zburau gloantele de cadeau geamurile pe noi. Au fost si manipulari multe atunci. Vremuri grele. Ziceau ca s-a otravit apa…
R.B.: Pai n-ati zis si dumneavostra?
C.R.: Eu?! Nu!
R.B.: Am citit ca v-ati cerut scuze!
C.R.: Eu?
R.B.: Colegul dumneavostra, atunci.
C.R.: George Marinescu. Era un bonom. A zis sa fie bine. I-au pus comunicatul in mana sa-l citeasca.
R.B.: El a citit si scuzele…
C.R.: Era un subordonat.
A fost mai bine cu Iliescu decat ar fi fost cu Ratiu
R.B.: Pe Iliescu cum l-ati cunoscut?
C.R.: Era un tip jovial…
R.B.: Spunea bancuri? Nu parea un tip cu umor.
C.R.: Mai spunea. In vizita din America, de exemplu, le-a spus bancuri oamenilor de afaceri de acolo si au fost foarte bine primite. Probabil s-a pregatit pentru asta.
R.B.: Avea bancuri pregatite.
C.R.: Erau in fisa postului. Ce vreau, insa, sa remarc la el e ca niciodata nu a pus mana pe telefon sa ne spuna sa facem ceva.
R.B.: Poate unii faceau din propria initiativa.
C.R.: Asta e altceva. In functia in care a fost, ca Iliescu trebuie sa fii. Sa vorbesti cu toata lumea la fel. Si cu prietenii, si cu dusmanii. Si sa incerci sa tii un echilibru. A trecut impreuna cu tot poporul prin vremuri grele.
R.B.: Stati domne, ca si Boc zice ca a trecut prin vremuri grele.
C.R.: Da. Fata de altii, nu stiu la ce comenzi a raspuns Iliescu.
R.B.: Am avut culoarul Ratiu. Si culoarul Iliescu.
C.R.: Ratiu era mai boem.
R.B.: Pai si nu era bine asa?
C.R.: Nu cred ca era bine. Atunci, erau pe capul nostru toti. De la est la vest. A castigat pentru o perioada vestul. Dar cu ajutorul estului. Pana la urma, cred ca a castigat estul. Chiar cu senzatia vestului ca a castigat. Pai, uita-te la investitii! Cine sunt actionarii principali si in ce zone sunt. Ia gandeste-te ca centura de siguranta s-ar putea sa fie pe lantul Carpatilor ca asa s-au inteles inainte de a incepe treaba. Si n-a mai iesit asa.
R.B.: Iliescu era perceput ca fiind omul rusilor.
C.R.: Pai si uite ca a actionat invers. Cel putin la vedere.
R.B.: Am citit ca ati tinut cu minerii.
C.R.: Andrei Badin a scris ca am deturnat sensul evenimentelor de atunci. E singurul eveniment care mi-a scapat. Am stat o luna in Italia. Dar era de bon ton sa te iei de Rosiianu.
R.B.: Dupa parerea dumneavoastra, in 1996 a fost bine sau a fost rau ca a pierdut Iliescu alegerile?
C.R.: Pentru stabilitatea Romaniei a fost rau. Mai facea patru ani si nu se mai intorcea.
R.B.: Parca suntem la Jilava.
C.R.: Fragmentarea eu cred ca a fost impusa de undeva si am fost manipulati sa facem asa. Doar la Basescu nu s-a intamplat asa. Pana cand a devenit Basescu presedinte ne-am tot intors la zero. Veneau altii tot timpul. Cu alte viziuni. In 1996 a fost cadere libera. Atunci ni s-au impus toate si le-am acceptat. Am fost condusi de un conglomerat de mai multe partide, fiecare cu interese proprii si divergente.
R.B.: Am ajuns la omul asta. La Traian Basescu.
C.R.: Ce e cu el?
R.B.: Nu stiu sa va spun. Dumneavostra ce ziceti de el?
C.R.: Pai ce sa zic de el?
R.B.: Nu stiu.
C.R.: Pai, pot eu sa zic de el?
R.B.: L-ati cunoscut si in ’90. Era in verva si atunci.
C.R.: A fost ministru al Transporturilor.
R.B.: Cand au venit minerii era acolo.
C.R.: Da. Acum fisa postului e una. Depinde si cum se caleaza pe personaj.
R.B.: Dar in ’90, cand l-ati cunoscut, v-ati gandit vreodata ca asta o sa ajunga, 10 ani, presedintele Romaniei?
C.R.: Era un om care-si vedea de treaba.
R.B.: Si avea multa.
C.R.: Avea. Ce a facut pe dedesubt nu stiu. Ce spun adversarii tai trebuie sa iei sub beneficiu de inventar.
R.B.: Nu vi s-a parut niciodata ciudat omul acesta?
C.R.: Fiecare presedinte trebuie sa baleeze. Nu stiu care sunt dedesubturile. Care sunt interesele de afara. Si mai ales care sunt impunerile de afara. Daca le-am sti, am putea sa-l judecam.
R.B.: Va bucura ca scapam de el?
C.R.: Nu e important. Politica actuala este una globala si nu se face la Bucuresti.
Vecin cu Becali pe 50 de centi metrul patrat
R.B.: In rest, sunteti vecin cu Becali.
C.R.: L-am cunoscut o singura data, prin 1994. Intamplator.
R.B.: Ati luat niste branza.
C.R.: Niciodata.
R.B.: Ati cumparat casa aceasta intr-o perioada ieftina.
C.R.: 50 de centi metrul patrat.
R.B.: Va e si rusine sa spuneti.
C.R.: Mi-a sugerat cineva. A fost o decizie buna. Singura pe care am luat-o dupa ’89.
R.B.: V-ati retras sau ati fost retras.
C.R.: Lumea ma simpatizeaza. Si politicienii, de toate culorile. Dar cand e vorba de ceva, nu se poate.
R.B.: Va plac prezentatorii de acum. Andreea Esca?
C.R.: Face o treaba exceptionala. TVR si prin asta a fost dat inapoi. Prin schimbarea intruna a prezentatorilor. Se schimba o data cu Guvernul. La PRO TV, Esca e de la inceput. N-o s-o detroneze nimeni. Publicul creste odata cu postul.
R.B.: Andreea Berecleanu?
C.R.: E foarte frumoasa! Dar mai e ceva. Uita-te la Andreea Esca. Trece ecranul. Sunt oameni foarte frumosi, care raman acolo. Nu trec! Nu e suficient. Trebuie sa ai lumina in ochii. Altfel, nu transmiti. Trebuie sa se simta in tine ca ai viata.
R.B.: Mai e vreuna de trebuie luata in calcul?
C.R.: Din pacate apar si dispar. Un om de televiziune se formeaza in 10 ani. Si nu stii daca iese varf. Daca tu ii schimbi, nu pot fi luati in serios.
R.B.: In rest? O scoatem la capat?
C.R.: Vorbeam cu Oreste zilele astea si spunea ca trebuie sa scapam de puroiul asta. Eu cred ca avem septicemie. S-ar putea sa fie prea tarziu. Sper ca generatia noua, care se loveste de un zid tot timpul, sper sa aiba atata minte si atata bunatate in suflet, incat sa iubeasca tara asta cum am facut-o noi!
