Privim doar spre romanii carora plecatul din tara le-a iesit. Pare ca dusul e de bine. La Lucian Viziru asa se vede. Pare ca a scapat de Romania.
Il cunosc bine, de multi ani. E plictisitor de corect. D-aia s-a bagat in balamucuri. Cata vreme a facut asa, tara a avut nevoie de el. Acum nu mai are el nevoie de Romania. Cred ca o duce bine. Romanul Lucian Viziru, despre neamtul Lucian Viziru!
Radu Buzaianu: Cum iti parea Germania inainte sa ajungi acolo?
Lucian Viziru: Eu am fost de mai multe ori in Germania. Cu tenisul. Mi-a mers bine de fiecare data.
R.B.: Ce e mai bine acolo ca aici?
L.V.: Aici merita sa muncesti. Si disciplina.
R.B: Pai, ce artist esti tu, sa-ti placa disciplina?
L.V.: Un artist ceva mai celebru ca mine, Robert De Niro, se pregatea opt luni pentru un rol.
R.B: Ziceai ca acolo merita sa muncesti. Mai multi bani? Sau ce?
L.V.: Aici lumea apreciaza un om care-si da interesul.
R.B: Ai plecat satul de Romania?
L.V.: Am plecat pentru fi-miu.
R.B: Vrei sa-l faci neamt?
L.V.: Noi o sa fim romani tot timpul…
R.B.: Concret, ce faci acolo?
L.V.: Sunt angajat antrenor la o scoala de tenis.
R.B.: Ce program ai?
L.V.: Cam 30 de ore pe saptamana.
R.B.: Cat castigi?
L.V.: Nu pot sa-ti zic. Nu-mi place sa vorbesc despre bani. Imi pot permite chirie. Sa ma plimb. Sa mananc. Sa-i cumpar jucarii lui fi-miu…
R.B.: Sper ca nu vrei sa ajungi celebru p-acolo…
L.V.: Satisfactiile mele acum sunt cand elevii dau mai bine in minge.
R.B.: Cum sunt celebritatile acolo?
L.V.: Mai sunt si pe aici. Au si ei problemele lor. Adrian Cristea de la ei e ala de la SV Hamburg. Van der Vaart.
R.B.: Al nostru e mai frumos.
L.V.: Al lor joaca la Nationala.
R.B.: Bianca Dragusanu au?
L.V.: Ca a noastra nu-i niciuna.
R.B.: Ca buze vorbind, au asa ceva acolo?
L.V.: Am vazut, dar nu prind prima pagina. Femeile care arata ca Dragusanu la ei joaca in Divizia C. Aici tabloidele scriu acum despre fotbalistul ala de la Nationala care a declarat ca e gay. Despre Angela Merkel ca si-a rupt piciorul. Si, evident, despre Michael Schumacher. Cu asta se ocupa.
R.B. : Spui cu usor regret.
L.V.: Normal!
R.B.: Emisiuni proaste au si ei?
L.V.: Au! Am vazut niste emisiuni proaste pe RTL de mi-am adus aminte vremurile mele bune.
R.B.: In Romania ai mai urmarit ce se intampla? Ca sunt necazuri in lumea mondena?
L.V.: Am auzit ca s-au despartit Victor si Bianca. S-a auzit pana la Stuttgart.
R.B.: Ce stiu nemtii de acolo despre Romania?
L.V.: Sunt retinuti. Nu prea isi mai dau cu parerea despre romani. Ca suntem si noi europeni. Ei se raporteaza la Romania din prisma relatiilor pe care le-au avut cu romani de aici.
R.B.: Ai romani pe acolo?
L.V.: Nu prea mai sunt. Am un vecin roman in bloc, cu care ma inteleg bine. Daca ne intelegem bine, probabil nu stie cine sunt (rade).
R.B.: Nemtii cu care lucrezi p-acolo stiu ca esti important prin Romania?
L.V.: Au aflat. Nu le-a pasat.
R.B.: Nu sunt cam plictisitori nemtii?
L.V.: Nu stiu daca sunt. Eu am cateva regrete. Unu, ca a murit tata anul trecut, la 60 de ani. Si doi, ca a murit si socrul meu, in urma cu trei ani. In Germania, daca treci prin cimitire, foarte putini traiesc sub 70 de ani. Aici oamenii muncesc de dimineata pana seara, iar la 10 bate clopotul sa te bagi la culcare. La sapte dimineata, te trezesti. In rest, oamenii traiesc bine. Mercedes. BMW. Mai nou si Dacii. Dar astia sunt fie someri, fie straini. Fie ambele.
R.B.: Dacii cu manele banuiesc…
L.V.: Nu. Singura manea pe care am auzit-o pe strada a fost de la niste turci.
R.B.: Vorbesti limba germana?
L.V.: Vorbesc. Ma descurc. Au fost placut surprinsi de cat de bine vorbesc. Si nu ma cred ca am invatat de la televizor.
R.B.: Ce-ti lipseste din Romania?
L.V.: Nimic. Pana de curand, poate ca fotbalul. Acum nici asta.
R.B.: Ce nu-ti place in Germania?
L.V.: Ca orice roman, imi vine sa ma plang de munca. Dar linistea pe care mi-o da programul asta nu se compara cu nimic din ce-am trait in Romania. Si daca nu mai sunt in showbiz, nu mai trebuie sa fac compromisurile pe care le faceam. Asta e o lume curata. Nu plec deprimat acasa.
R.B.: Ai un plan acoolo?
L.V.: Am obosit cu planurile. Vreau sa invete Mihai germana cat mai repede, sa poata sa mearga la gradinita. N-a vrut pana acum. A zis ca n-are prieteni. Incerc sa-l invat sa vorbeasca. In rest, ca planuri, vreau sa ma insor.
R.B.: Sa te insori?!
L.V.: Da! Inca o data! Cu cineva cu buletin de Stuttgart.
R.B.: Sotia ta, Ema, cum comenteaza?
L.V.: Ma intelege (rade). Serios vorbind, nunta noastra nu ne-a iesit cum am fi vrut. E unul dintre putinele regrete. Atunci vrem sa mai facem una.
R.B.: Deci tot cu Ema si a doua oara?
L.V.: Pai, nu?! Doar n-am innebunit!
