Povestea de iubire dintre Jorge si fosta lui sotie, Alina, seamana nespus de mult cu cea dintre Penelopa si Ulise. Seamana pe dracu’! Sau poate numai pana la un punct, ala cu suferintele ei.
Adica alea de erau destinate presei, sa afle lumea ca ea a fost aia iubitoare, iar el un depravat care a tuns-o de acasa in favoarea altor cai putere si a unei alte stapane a inimii lui. Iar ea, Penelopa ot Craciun – via, initial- ot Papagheorghe si retur, s-a pus pe crosetat. A inceput cu mileuri de lacrimi si, cand a vazut ca are randamentul scazut, a trecut la macrameuri de suspine indurerate. Hai ca seamana, totusi, cu povestea Penelopei. Seamana pe dracu’, pentru ca in loc s-o dea pe retehnologizare avansata pentru productia de goblenuri, s-a plictisit de penelopeala si s-a impiedicat de primul pretendent care i-a trecut pragul. Iar asta se intampla exact cand voia si ea sa se sinucida de disperare. Exact cand sa zic si eu ca bate catre povestea Penelopei, iar se duce naibii totul. Caci pretendentul, n-o semana el nici cu Ulise sau macar cu Ctessippus, dar prea ii zornaie bine banii in conturi, cat sa-l urce in motul celor mai bogati antreprenori evrei din Romania. Ce atata suferinta si lacrimi, mai ales ca Jorge a plecat din Itaca si a lasat poarta deschisa in urma lui. Sa fie primit!
Pacat de legenda, nu mai poti avea incredere in asa ceva, caci oricand apare un salvator care da totul peste cap, in transpunere moderna. Si care il mai si umple de noroi pe fostul sot, caci deh!, prinde mai bine la inima goblenaresei de sentimente. Poate seamana cu amorul dintre Penelopa si Ulise, as mai indrazni eu sa sper, caci viata fara dragoste e mai trista ca asteptarea lui Ulise. Seamana pe dracu’, caci iubirea fara bani si fite e numai in legende.
Piti-analist
