Zilele trecute, transsexualul Naomi a zis ceva la o emisiune la Kanal D. Dupa publicitate, si-a cerut scuze pentru iesire spunand ceva care daca nu era, trebuia inventat: ”Imi cer scuze pentru iesirea de mai devreme. Nu stiu cum sa va spun, dar parca niciodata n-am fost asa de iesita”. Aplauze.
E ce a zis la un moment dat Simona Senzual intr-o emisiune. “Sunt optimista. Mai rau de atat nu se poate”. La aceste doua replici ma gandeam azi, cand tara intreaga pare proptita in Adrian Copilul Minune. Al carui copil minune a plecat de acasa cu unu’, Armando. Fernando. Franco. Ceva. Cum a apelat asta la politie. La institutiile statului. Stat pentru care nu plateste niciun impozit. Cum defilam noi cu astia ca stindarde ale celebritatii. Parca niciodata n-am fost asa de iesiti. Cum de la presedinte, pana la celebrul Poponet, niciunii nu-si pot explica banii. Dar starniti de impulsuri isterice de corectitudine juridica, l-am aruncat pe Gica Popescu sa infunde puscaria. Legea e lege. Cu replica asta se legitimeaza toti cretinii. E data si pe un ton de om drastic. Cu care nu te joci. Parca niciodata n-am fost asa de iesiti. Deschide un ziar monden! O emisiune mondena! Ceva! Cad manelistii peste noi. Suntem ingropati in jena. Iti sta mintea-n loc! In spatiul public parem un popor de manelisti. Sa fim optimisti. Mai rau nu se poate. Lasati, ca va fi bine!
