Locuim intr-un blocaj. Am deschis marti seara televizorul si, dupa un tur de stadion, am verificat calendarul. Nu cercetam ziua. Verificam anul. Ceva e in neregula cu tara asta. Avem nevoie de o noua clasa de criminali. Vorba filmului.
Schimb filmul, ramane ideea. Trecem de la „Batman”, la „Ziua Cartitei”. N-aveti senzatia ca, la televizor, va culcati si va treziti de vreo cinci ani in aceeasi zi? Traim cumva sub definitia nebuniei lui Einstein. Sa faci aceleasi lucruri intruna, cu senzatia ca urmeaza un rezultat diferit. Sa te miri consecvent si proaspat, in fata aceleiasi porti. Pana si vitelul are nevoie de una noua. Deschid pe Pro TV. Stiri. Stirile Pro TV. Aceeasi prezentatori. Acelasi ton. Aceleasi stiri. Dau pe Antena 1. Acelasi Capatos. Moderand acelasi balamuc. Sub aceeasi egida, dam publicului ce vrea. El ar face o emisiune senzationala, dar daca publicul e tampit, face ce se poate. Cu acelasi rating, nu atat de mare precum cel al productiilor care ruleaza inaintea lui. Indiferent ce e inaintea lui. Bai, nu vi se pare ca Bahmuteanu si Prigoana se cearta intruna de vreo 10 ani?! Cu aceleasi replici. Cu aceleasi glumite. Si cu aceeasi finalitate. Iar noi, publicul, ne uitam spre ei, mirati ca-n prima zi. Dau pe Kanal D. Lazarus rezolva cazul Elodia. Oameni buni, suntem nebuni sau a inceput sa ne placa?! De 10 ani, in fiecare seara, se rezolva cazul Elodia. Sub privirile entuziaste ale publicului. “Gata, ma! L-au prins!”. Dau pe televiziunile de stiri. Gadea despre Basescu. Nenorocitul de Basescu. Dau pe B1. Turcescu. Cantand in pas de defilare, in senzatia ca nu se prinde nimeni, oda bucuriei. Bravul conducator! Beethoven si Basescu. Nu e bizar sa traim in fiecare zi aceleasi emisiuni, de macar cinci ani incoace? Tara asta merita o noua clasa de criminali! Vorba francezului, lasati ca va fi bine!
