Vogoride? Mare securist sadea, trădătorul dictatorului, uite că vrea să devină Președinte în arhipelagul nostru! Vogoride? Mare ezoterist! Aiurea, desene animate! Că vrea să prindă vaporul! Sanchi! Vaporul, ah, vaporul!
Dar tu ai prins vaporul oare? L-ai văzut, l-ai zărit, ai auzit sirena lui, acolo, în port, da, da, uite, vezi, vaporul, sirena se aude, iese vaporul în larg, gata, aventura ta se arată, ia ființă, prinde viață! Iar tu? Te mai codești? Hai, pe punte, în bătaia vântului! Să ieși la larg, ce nebunie! Nu e ca și cum ai ieși din casă, oh, nu! Uită-te la mine, sunt scriitor, metalurg, consilier de imagine, conțopist, administrativ aproximativ, pictor, digital maker, feisbucist, răzbelnic fără grad înalt, imagolog, știentist, magician, șaman cu ziua, navigator împătimit și bublucaș, matroz încercat, amiral pe bune da’ nu știe lumea! E timpul navigatorilor îndrăzneți! Timpul?!
Ah, Timpul! Ce știm noi despre Timp?! Ce nebunie, ce blasfemie, ce zăpăceală, ah, timpul! Zi și tu! Dar să vezi ce chestie! Cine ar fi crezut că universul se va văluri într-o bună zi în chip miraculos și magic, până hăt, departe, dincolo de orizontul nostru vizibil, poți să-mi spui? Iar Timpul, ah Timpul, cine crezi că l-a șparlit, poate pe Facebook, pe Google, pe Instagram, pe Tik Tok, pe WatsApp, pe Youtube, cine știe, poate pe Marte, pe Venus, în Tau Ceti! Vogoride? El, Vogoride a șparlit Timpul? Ah, Vogoride! El a furat vaporul nostru, al meu, al tău, el fără doar și poate! Nu încape îndoială! Ce să mai vorbim. Își făcea selfie pretutindeni, pe plajă în Guadelupe, la Copacabana, în Costa Rica, la Monte Carlo, pe Everest, pe Fuji, pe Mont Blanc, ce nebunie! Ca și voi, de altfel. Și voi vă faceți selfie, oriunde, oricând, ieri, azi, mâine, timpu-i vălurit…
Da, sunteți chiar acum în București, pe Calea Victoriei, sau la Milano, sau în Maroc, sau în Bali, sau la Constanța, sau în Guadelupe, dincolo de Bosfor sau pe plajă la Sulina sau, mai știu eu pe unde sunteți, poate în Tulumbe, poate în Costa Rica sau poate în Japonia!? Trebuie să fiți voi pe undeva, asta e sigur. Pe un vârf de munte, acoperit de zăpezi sau de ceață. Pe malul mării, o mare din care ies animale fabuloase și nebune și stranii. Pe o terasă, la cafenea, ah cafeaua de Guatemala, de Etiopia, de Madagascar! Trebuie să fie soare, soarele de sfârșit de milieniu. Vogoride își făcea selfie cu tot felul de lume, cu președinți de stat, cu împărați și cu regi, cu câte-un prinț scăpătat, mare drăcovenie, auzi la el tupeu! Îl căutați pe Vogoride, el a furat vaporul nostru, sunt absolut sigur. Știu eu, toată suflarea planetei îl caută pe Vogoride, e o chestie așa, legată de timpul vălurit. Dar să vezi! Asta toată, e povestea unui vapor! Nu e un vapor obișnuit! Tu ce credeai?
Cine și-ar fi închipuit că totul o va lua razna, că prezentul, trecutul și viitorul se vor amesteca în bătaia valurilor?! Cine și-ar fi închipuit că vom porni într-o aventură prin spațiu și timp care, să ne înțelegem de la bun început, sunt niște valuri enigmatice. Cine ar fi crezut că celulele, da, da, celulele viului se vor răzvrăti, ele, dragele de ele, moleculele, genele, mitocondriile, particulele, toate, vai, nebunele!? Ceea ce se petrece s-a petrecut iar ceea ce se va petrece, se petrece acum şi aici? Dar uită-te la mine!
Ce vezi? Vezi un om? Poate că sunt un om așa și pe dincolo, unul mai ciudat, sunt din ăștia pretutindeni! Și poate că sunt atât de vălurit că dacă te uiți la mine, așa, mai atent, vezi că de fapt suntem mult mai mulți decât unul singur! Unul care a pierdut vaporul, parcă aș fi eu singurul. Ce crezi? Nu știu cum mi-am pierdut vaporul. Ce, tu n-ai pierdut vaporul, trenul, avionul autobuzul? Poate nici n-a existat, vaporul, vaporul ăsta al meu, al nostru. E doar o idee, o idee de libertate. Dar nu e mai important să ieși la larg? Păi asta e cea mai grea încercare, să ieși la larg, cumva, așa, pe nepusă masă!