De când a auzit că Geoană ar putea fi președenitele României, Putin nu mai doarme noaptea și e gata, gata să negocieze cu Șoșoacă. Să nu mori de râs? Putin a dus Rusia pe marginea prăpastiei, e crucea lui și a celor care vor sfâșia Rusia în bucăți. Dar pe noi ne interesează de ăștia, de ai noștri, de exemplu de domnișorul-tovarăș Geoană cu rafinatele lui legături absconse cu Rusia, că așa se poartă la un copil de bani gata din Regimul Ceaușist, așa, ca el, ca Geoană.
Ne râdem în prostie de Șoșoaca, da, dom’le, că ea e pe față convinsă c-o să-l convingă pe Putin să nu ne articuleze o bombardea drept în freză. Lumea politică românească, puerilă, infantilă, idioată, ticăloșită și pe deplin slugarnică la Vest, la Nord, la Sud, la Est după cum bate vestitul inexistentul ciclon Ashley, e o înjghebare de mântuială, vopsită mediocru, în grabă. O pleaznă vermiculară asezonată cu declarații sforăitoare, cu derbedei prinși de urechi de toate serviciile secrete posibile, niște fanfaroni și niște saltimbanci dedați sporii personale și nicidecum salvgardării unei țări care are un destin tragic nu de acum, de ieri. Dintotdeauna.
Așa s-a născut țara astă, icnită din matrapazlâcuri și agoniseală fanariotă, din vicleșuguri boierești și din sminteală voievodală, din uneltiri de toate felurile de conac, de palat, de comenduire. Dar să vezi cum se vălurește istoria noastră ciudată, când în priteșug cu unii, când în contra lor, vălurire butaforică, circăreală istorică fără de leac. Prin văluririle temporale, uitați-l pe Matrozul Ivan Beșoff care scrie că a ajuns cu bine la Dublin. El trimite o depeșă în România. Elvira Popescu, din Constanța, primește depeșa și izbucnește în plâns. Tinel Ciobanu, omul Siguranței, o urmărește discret, de la distanță. Se preface că citește un ziar.
A făcut două găuri în ziar și se binoclează prin ele la biata femeie. Elvira Popescu e croitoreasă și nu are nici în clin nici în mânecă cu Puterea Sovietelor, zău dacă vă mint. S-a giugiulit cu vajnicul matroz Ivan Beșoff în zilele acelea nebune când crucișătorul Potemkin a ajuns în rada portului Constanța. O poveste de amor acolo, nevinovată, zău dacă vă mint. Tinel Ciobanu nu e atent la ceea ce scrie în ziar. Dacă ar citi, ar muri pe loc de inimă. Ziarul e din anul 2018, mai exact de acum trei zile. Pe pagina de gardă tronează o știre supărată despre pesediștii și peneliștii care nu reușesc să ducă la bun sfârșit o autostradă modernă, despre haimanaua de CTP, despre Geoană, Putin și Șoșoaca.
Ziarul a ajuns în Constanța printr-un vârtej electromagnetic ce a măturat Bucureștiul vreme de cinci zile. Crucișătorul Potemkin e dus acum de navele rusești înapoi în țară. Matrozul Ivan Beșoff s-a refugiat la Dublin și îi scrie iubitei sale, iubita sa e urmărită de Siguranță, zău dacă vă mint. Siguranța n-a prins de veste despre schimbarea Axei Pământului și îi urmărește nervoasă pe cei 700 și ceva de matrozi ruși care s-au aciuat în Constanța. Unii dintre ei sunt oamenii bolșevicilor. Elvira Popescu nu are relații cu bolșevicii așa că Siguranța renunță s-o mai urmărească.
Așa că, exact în acest moment electromegnetic, Elvira Popescu întinde rufe în curte și vede o pagină de ziar plutind prin văzduh. O prinde din zbor și o citește plină de nesațiu. Ce zice la gazetă? Zice nu știu ce dezvăluriri nasoale despre Ciolacu, Ciucă și Lasconi. Vecina ei, madam Calomfirescu, care lucrează la Căpitănia Portului Constanța moare de curiozitate. S-a dat cu ruj adus de la Paris și e geloasă pe Elvira Popescu pentru că a auzit ea de la un bulgar, care vinde parfumuri, că matrozii de pe Potemkin erau niște bărbați, mamă, mamă.
