Rușii îl joacă pe degete, la mișto, pe fraierul de Donald Trump

Băi, Terene Venusianule, ce zici băi, de Dungaciu, de dom’ profesor? Bate câmpii, zice extraterestrul. Rușii sunt buni, asta e, putem noi să ne buricăm, rușii sunt foarte buni, zice Mache Marțianul.

Mache, ai dreptate și nu prea, zic eu, plimbându-ne așa prin Cișmigiu, ca doi buni pensionari, patrioți în toate cele. Pache, vine și el într-un suflet, cu șapca-i soioasă dată pe ceafă, vin de la Arsenal, au găsit o bombă cu ceas. Artizanală? Absolut artizanală. Și ce ziceați de ruși, vrea să știe Finteșteanu, apărut de după colț, de la Teatrul Național. Păi ziceam că l-au îmbrobodit nu numai pe Trump dar și pe Jean-François Bohnert. Aha, franțuzul parchetar? Păi vezi, ai înțeles. Lasă domnule că fata noastră, Kovesi, le dă clasă la toți! Fugi de-acilea, stalinistă, se vede de la o poștă! Ei, aș, serioasă, profesionistă! Mitică, zice asta și ne inflamăm cu toții foarte, aproape să ne scoatem ochii. Peste Cișmigiu cade un soare portocaliu, portocaliu de atâta poluare chimică și magnetică venită dinspre Occident.

Ba din Orient, zice Brânzovenescu către Maimuțărescu. Pensionari și ei, cu pensii barosane, bugetari la serviciile secrete, lasă că știm noi bine, urechea și timpanul. Stăm ciotcă la o bere. Așa, și, franțuzul? Jean-François Bohnert îi trage preșul lui Kovesi, așa cum Băse îi trage preșul lui Johannis, așa cum Dăncilă îi trage preșul lui Dragnea. Păi dacă iese Dăncilă președintă, nu-l grațiază pe Dragnea? Nu. Cum nu? Păi nu, că ea, Dăncilă, l-a băgat la gherlă să scape de el, ha, ha, ha. Trece un OZN, bâz, bâz și ne scanează să vadă dacă n-avem cipuri, dacă nu cumva suntem niște androizi periculoși. Nu suntem. OZN-ul dispare după Colțea, se duce pe planeta Venus. Învârtescu Tudorel ne lasă mască pe toți, zice că Băse are un clenci cu Putin și că Tăriceanu ar fi în clenciuri cu Loja Irlandeză în timp ce chinezii se pregătesc să bage Europa-n sclavie. Adică ne pun cei de la Beijing la muncă silnică pe viață în minele de diamant din Africa.

E o acoperire, tot Serviciile Secrete Ruse se ocupă de schema asta geostrategică secretă și misterioasă. Cum noi, românii, vezi bine, suntem tare deștepți, rușii chitesc să ne bage-n minele de diamant să găsim secretul omenirii. Și dacă-l găsim, ei ne dau drumul la lumină și ei iau secretul și o șterg printr-un portal magnetic direct în universul acela paralel unde curge numai lapte și miere. Hai că batem câmpii, zice Temistocle, rostogolind pe alee în Cișmigiu un butoiaș de rom care, zice el, i-a rămas de la Trafalgar unde a luptat cândva cot la cot cu amiralul Nelson. Mare mincinos! I-am facut semn cu mâna, iar el a strigat nu stiu ce și s-a hlizit la mine. Pentru un rusnac ca el, care făcuse înconjurul lumii, numele de Belbo era de-a dreptul caraghios. Sau temistocle? Beșbo, Temiastocle? Care ești băi? Dar nu se sfia. Nu-l deranja. Era un tip discret. Nu mi-a pus întrebări atunci când l-am întrebat de matușa lui din Moscova.

Nici nu s-a mirat că Natalia Blomuzova figura în fișierele celor de la NASA. Mi-a spus însă că nu crede că matușa lui ar fi putut stabili cu ani în urma un contact cu extratereștrii. N-o auzise vorbind de așa ceva. În schimb îi povestise câte ceva despre Raol Panowski, iubitul din tinerețe al străbunucii lui. Panowsky fusese crescut de niște circari din Cracovia și facuse deliciul târgovetilor și fierarilor datorită celui de-al treilea ochi al său. Belbo era convins că fusese vorba de un accident genetic. NASA păstra însă arhiva și unele relatări ale unor pescari si piloți militari, potrivit cărora Republica Pano nu era altceva decât o bază extraterestră.Unele cercetări pe care le-am făcut la Cracovia s-au soldat cu un insucces lamentabil. Așa că iată-mă într-o după-amiază fierbinte zgâindu-mă la Belbo și înjurând în gura mare. L-am sunat pe un reporter de la GLOBE. Am stat de vorbă cam o jumătate de oră. El a fost de părere că toată povestea era cusută cu ață albă și că nu putea fi decât o acțiune de intoxicare pusă la cale de ruși. Am fost nevoit să întrerup convorbirea pentru că cineva a sunat insistent la ușă. M-am dus să deschid fără prea mult chef convins că Belbo urcase până sus să juăam niște table. Miss Univers ar fi pălit alături de femeia care mi-a trecut pragul zâmbindu-mi enigmatic.

Berta Schwartz mi-a dăruit un cozonac aburind pe care abia îl scosese din cuptor. Cozonac de pe Venuuus! Cu migole si astrozole de pe Titan. Bertha s-a așezat plină de dezinvoltură într-un fotoliu și, aprinzându-și o tigară, mi-a spus cu o voce cristalină ca are să-mi comunice niște lucruri teribile. Avea buzele senzuale, iar zulufii ei aurii abia-i puteau ascunde ce-l de-al treilea ochi.