Previziuni vesele despre România din anul 5987? De ce nu?! Hai să mai și râdem. După cum v-am mai spus, în anul 2025, Planeta Pământ a fost măturată de un Val Cosmic venit dinspre Constelația Leului.
Cine știe cum a început totul, pardon, cum va fi politica dâmbovițeană după Noul Potop? Jumătate din America de Nord s-a scufundat cât ai clipi, Brazilia s-a trezit aruncată în spațiul cosmic, Rusia a dispărut subit, China, nici ea nu o duce prea bine, Africa s-a izbit de Europa, Alpii s-au prăbușit, mă rog, tot felul de catastrofe din astea care te fac să te doară dinții și nu altceva. Fiecare s-a descurcat în felul lui. Noi, ce să zic, am scăpat cu viață. Noi, ăștia din Piața Matache. Ne-am trezit pe un vârf de munte înconjurați de ape. Acum, ce să zic, România nu mai e, voi mai sunteți oare?
Nu mai avem Facebook, nu mai suntem interconectați. NATO nu ne mai scanează, Armata Roșie nu mai e. Acum, ce să zic, suntem un pic mai liniștiți. Pescuim, ne bălăcim în apele oceanului planetar care se întinde cât vezi cu ochii. Nu mai avem DNA. PSD nici atât. PNL, ioc. UNPR, reactivat cum e, degeaba e. E bine? Nu e bine? USR? Cine-i mai știe? Alianța Civică, UNPR, AUR, POT, PUNR, PNȚCD? Hai să fim serioși, au fost cândva. Acum circulă un zvon că vor fi un fel de alegeri anticipate, pentru că avem nevoie de un consiliu de conducere. Tache a venit să mă vrăjească să candidez că doar nu om fi mai prejos decât mia de franțuji sau mia de ruși sau mia de poloni sau mia de americani care viețuiesc pe muntele nostru. Dar nu e mai bine să trăim așa, neconduși? Adică vreți s-o luăm de la capăt? Sigur că se lasă tăcerea, toți înțeleg cuvintele mele pentru că, am uitat să vă spun, nu se știe cum, limba româna a ajuns limbă universală, o vorbesc toți sau aproape toți pe muntele nostru drag.
E așa, o tăcere pur și simplu stânjenitoare. Ei, în sfârșit, lumea răsuflă ușurată și pleacă in corpore la pescuit. Și lucrurile rămân chiar așa cum sunt, vreme de o mie de ani, când apele se retrag. Am uitat să vă spun, din cauza bulversărilor magnetice suntem aproape nemuritori. Într-o bună zi, dacă o să ni se facă iarăși chef de capitalism și de socialism, putem să jucăm ȚĂRILE așa cum jucam în copilărie, prin anii ‚60. Ne jucăm pur și simplu și ne gândim că poate într-o bună zi o să ne ușchim și noi pe Marte pentru că am auzit că germanii, japonezii și italienii au făcut o Axă și s-au cărat pe Venus. Păi, da, zice Pompiliu de la Arsenal, o luăm de la capăt frate, o luăm.
Ca mâine poimâine se retrag apele și-o să hălăduim pe întinderile ieșite din valuri și o să găsim te miri ce: bastonul de general al lui Napoleon, hotelurile lui Donald Trump, binoclul lui Băse, fesul lui Eminem, zâmbetul Mona Lisei, basca lui Noica, pachetul de cărți de poker al lui Căcărău, dragul de el, un gramofon, ceva, o mașinuțo electrică de-a lu’ domnișoru Elon Musk, Statuia Libertății, mă rog, tot felul de lucruri surprinzătoare, ciudate și amuzante…
Bufnilă cu bufniturile lui …