Acum ce să zic, lumea îmi spune în multe feluri, să știți. Parcă v-am întâlnit în București, la Unirea, în Cișmigiu, pe Facebook. Nu? Erați acolo, v-am văzut, frumoase poze, postări din alea deștepte, mintoase, ce mai. Da, da, v-am dat like, absolut că v-am dat. Cum adică nu v-am dat like?!
Țin minte, era o dimineață de primăvară în București. Acolo mereu e primăvară. Ei, mai postează câte unul un peisaj de iarnă, mai șeruiește un videoclip. Ce parcă voi nu aveți mai multe nume? Aveți și mai multe zâmbete, sigur că aveți, mai multe inimioare. Aveți, cum să nu aveți!?! Am fost și pe Computergames, și pe VisualArt, și pe Chip și la foto.punct.ro. Am fost, cum să nu fiu. Acolo, în rând cu lumea, cel mai tare forumist, la păruială digitală, vezi?!
Dar cine mi-a furat stickul? Poetesa Carmen de la filiala locală a scriitorilor? Carmen, da, ea, ochioasa, nebuna, cu strungăreața ei ademenitoare, stând așa, pe peron, cu umbreluța ei, așteptând un tren ipotetic, un tren poate, adevărat, care s-o salveze din provinciala ei stare vălurită și văluritoare. Cu visele ei erotice. Cu zulufii ei ca niște candelabre, da, exact așa, ca niște candelabre. Cu zecile ei cărți de poezii tipărite în tiraje de cincizeci de exemplare pe hârtie velină.
O carte mie, o carte ție.
– Ce spuneți de această metaforă a mea, din poezia mea, din cartea mea, domnule Pompiliu, nu-i așa că vă impresionează, ce impresionant trebuie să fie dacă a fost impresionat până și criticul literar care a venit de la București, aseară a venit, cu Orient Expres, puțin dezorientat, adică l-am reorientat, a nimerit în cele din urmă cantina unde ținem noi cenaclul, ploua în draci, vai ce metaforic, se înfundase canalizarea, ce superb, apoteotic, ce spuneți, vai, a fulgerat, cum a mai fulgerat, o să fie furtună!!
– Care Pompiliu, dragă Carmen, care? întreb eu spânzurându-mi gândul metaforic de niște valuri care mătură Constanța de pe harta lumii, cataclismul e pe-aproape, simt eu prin toți porii, la televizor, mâlc, ăștia se caftesc cu Iohannis, cu Ponta, cu Merkel, cu Macron, cu poporanii din Piața Chibrit, îi filmează așa, în Piața Chibrit, un ocean de suflete unduitoare, un ocean de liniște și de neliniște. Eu nu sunt Pompiliu, mă confunzi. Dar te iert pentru că tocmai tu, care prinzi poezia în sutienul tău, mișelește, tocmai tu mă poți numi cu adevărat.
– Folosiți Google Map? se fandosește Carmen, scuturându-și zulufii, sau domnișoara Margareta, scuturându-și zulufii, sau Bobolina, scuturându-și zulufii, citindu-mi gândurile, zbânțuindu-se cu mine pe plajă, în imaginarul ei, la Capul Midia, ne zbânțuim în pielea goală, ca doi copiii nebunatici ai lumii, ar muri de necaz Vogoride, să ne vadă Vogoride, uite-așa ar muri, ce impresionant, impresionat ar fi Vogoride.
Farmacistul Iamandi, adică astronomul Grigore sau fotbalistul Bibi, posibil, tocmai el, să-mi fi șparlit stickul, parșivul! Sau Bebe, zvăpăiatul, enigmaticul, flușturatecul? Bebe care are niște dinți ca niște săpăligi!
Colonelul Sharun care tocmai a postat pe Facebook niște gagici goale? Obin Oba, dragul de el, necruțătorul, cu avatarul lui de beduin în călduri, fără de inimă?
Domnișoara Margareta, oau, dichisita, fandosita? Bobolina, sigur, Bobolina, ah, Bobolina, incredibila Bobolină, ea care a pus pe jeratec întreaga suflare de pe Calea Victoriei, zău așa!? Pricoliciul de la Arsenal, părelnicul, ăla care e de fapt geologul Gorewsky? Comisarul Terente? Comisarul Mallory, cum care Vespasian, comisarul Mallory de pe Twitter! Arcibaldowsky, armurierul, morocănosul din Praga, hai că-l știți, umblă cu un loden ponosit, mănâncă de la tonetă, crenvurști cu muștar, scrie versuri și mănâncă o tonă de muștar, muștarul ăla îi împresoară ficatul!
Andrei, filozoful cicălitor, sau psihologii melancolici din Sofia? Sofia? Întrebați la agențiile de turism de pe Bulevardul Dacia, hai vă duc eu, îmbrăcați-vă repede! Găsiți pe Youtube sau pe Google o mulțime de informații despre Sofia. Acum plouă în Sofia. E o ploaie cu broaște, broaștele orăcăie, japonezii fac poze, rușii îi suspectează pe americani.
Aha, rușii, trebuia să-mi închipui, ei sunt!
Plouă și la noi, la americani, la ruși. E o ploaie cu broaște, broaștele orăcăie, japonezii fac poze, rușii îi suspectează pe americani. Aha, rușii, trebuia să-mi închipui, ei sunt! Eu îmi caut stickul. Calc pe broaște, oac, oac. Se pornește val-vârtej criza ministerială.
