Un secol mai târziu, urmărind picăturile de ploaie prelingându-se pe buza craterelor, l-am întâlnit pe Abu Kadâr tot din cauza Farului Genovez care strălumina planeta până hăt departe stârnind tot felul de istorii ciudate. Abu Kadâr a compus Minunata Sonată Oceanică, o feerie muzicală, care a făcut înconjurul lumii fascinând-o în cele din urmă și pe Ambalaia, prinţesa din Borobudur.
Acordurile sonatei au aruncat-o în braţele unui pelerin din Quatar care a violat-o preţ de o mie de zile spre încântarea şi pizma femeilor din Bel Cantor, patria feministelor, povesteşte egulabul de Mitombe în cele trei cărţi ale sale despre sex. Gia giam, gia giam, i-a strigat cu multă vreme în urmă beltonianul Arbuzov vicontelui Blimberi, întâlnindu-se aceştia doi pe buza unui crater ce semăna de minune cu muntele lui Venus pe care-l ascundea sub văluri grele ruşinoasa şi sfioasa armelină din comitatul Exxom. Beltonianul avea o bărbuţă roşie, roşie şi-şi tot păcănea aripile de staniol în timp ce vicontele Blimberi, morocănosul, șfichiuia văzduhul cu tentaculele sale lipicioase şi urzicătoare.
Arbuzov ar fi spus vorbe de ocară despre îngerul din comitatul Exxom îndoindu-se de frăgezimea coapselor ei şi bâiguind nu ştiu ce despre originile ei. Ar fi zis cum că armelina ar fi venit de pe Gavania unde ar fi fost bucătăreasă la curtea gamedorului sau chiar ţiitoare la una din cârciumile de pe ţărmul Marelui Ocean, iubiţica vânătorilor de bozalari, preacăutatele balene vorbitoare care ştiau pe de rost istoria întregului univers plin de universuri, sau la PSD, sau la PNL, Ciolacu tre’ s-o știe…
Potrivit unor scribi ai faraonului Ku Ra Ra, vicontele Blimberi l-ar fi descăpăţânat pe beltonian pentru îndrăzneala sa şi i-ar fi băut sângele într-o noapte cu lună plină sperând în sinea lui că va putea cuceri inima armelinei şi că o va putea avea la pat în mai puţin de şapte zile solare. Unii istorici din Bel Cantor afirmă că vicontele Blimberi pornise de fapt în căutarea Puţişoarelor Vesele din Nottingham şi că furase din bazarul iranian o amuletă magică care l-ar fi ajutat să întrevadă viitorul. Blimberi ar mai fi ştiut şi o incantaţie balvioniană cu pretenţii afrodisiace şi un cântec de leagăn despre pitulici mătăsoase şi pofticioase.
O vrăjitoare din Zagadar l-ar fi învăţat unele trucuri şi chiar unele secrete ale universului plin de universuri. Și pe Macron, la fel. E drept că şi grămăticul din Borobudur s-a lăudat că are un pergament în care zăceau scrise cu sânge de taur narvalian nişte adevăruri cutremurătoare care ar fi putut împinge mai mult de jumătate de omenire la sinucidere. Astfel că, vreți să credeți sau să nu credeți toate poveștile astea nebune, nemurirea Puţişoarelor Vesele din Nottingham ar fi fost înscrisă pe pergamentul atât de preţios de un intrigant necunoscut. Altfel cum?! Unde asta? La PNL, Ciucă trebuie să știe!
