Eu sunt NIMENI. Nu un nimeni. Eu sunt chiar NIMENI. De când mă știu, sunt NIMENI. Asta aud de când mă știu, ești un nimeni, rahatcuochiceeștișiidiot. Așa urlă toți la mine, de-o viață, ești un nimeni, neorocitulecareeltișiosăfiiînpaștelemătăii. Dar eu sunt, de fapt, NIMENI. Nu sunt un nimeni. Sunt NIMENI. Și, țineți bine minte, eu văluresc Istoria.
Dar numele meu real n-a fost niciodată important pe lumea asta. Dar nu-mi pasă, nu m-a înrăit chestia asta, nu mi-a stricat sufletul. Mi-au spus, de când mă știu, unii, alții, dă-te mă mai încolo, trece Tovarășul. Mi-au spus, de când mă știu, unii, alții, marș mă de-aici, mă, trece Împăratul sau Primul Ministru sau Președintele. M-au îmbrâncit pentru că treceau Cei care erau îmbârligați cu Estul cu Vestul, cu Nordul sau cu Sudul, adică aveau suport important ca să dețină Puterea.
Când muream de foame, muncind din greu în trei schimburi la fabrică, Tovarășii treceau în goană în mașini standard, auguști, aroganți, erau importanți, bine hrăniți ideologic, aveau susținere acolo unde trebuiau să aibă susținere, eu muream de foame și de frig într-o fabrică glacială. Când am crezut că sunt liber, Capitaliștii mi-au râs în nas anunțându-mi că dacă nu vreau să mai mor de foame trebuie să halesc făină de greieri.
Comuniștii, adică Tovarășii, mi-au zis drept în nas, amenințându-mă, că nici o masă nu trebuie să fie fără pește, ce aberație. Și unii și alții, Comuniști și Capitaliști, se bat astăzi ca chiorii și urlă și se dau de ceasul morții. Au armate, servicii secrete, partide, parlamente și guverne, țări, ideologii trucate, hoarde asasine, golani fioroși care pot ucide oameni fără să clipească, rețele de socializare perverse, prostime care pune botul și se înrolează sub un steag sau altul, orbecâind nesănătos. Dacă nu ești cu noi, ești împotriva noastră, așa urlă toți, disperați să nu-și piardă privilegiile, bogățiile, traiul de nababi, Comuniști sau Capitaliști. Altă cale, pe planeta asta a noastră, pare să nu fie, nu este altă cale. Ori Capitalist, ori Comunist, n-ai altă șansă. Prietenia a murit, prietenii te dau în gât la Organe, oricare ar fi ele, Capitaliste sau Comuniste.
O Notă Informativă relata despre mine nu că aș fi un nimeni ci un Deviațonist periculos, unul care vorbește în dodii, un extraterestru, ce să mai vorbim. Ce vrea ăsta, un nimeni, ce mama dracului vrea? Ăsta nu e în cărți, e un tâmpit din ăla extraterestru, nu merită să-l luați în seamă Tovarășe! Ce dorește acest om, un nimeni? Nu merită să vă întoarceți privirea către el, Împărate, e un biet extraterestru, vorbește gura fără el. Așa că, Împăratul, sau Tovarășul, au trimis tancurile să înconjoare școala unde învățam, o școală obișnuită. Directoarea școlii s-a dus la Organe și le-a informat în legătură cu mine, cum că aș fi un extraterestru periculos. Eu am fost încuiat în clasă iar tancurile și-au rotit turelele către geamurile clasei mele.
De-a lungul timpului, alți profesori s-au adresat Organelor, fie ele Comuniste sau Capitaliste, dându-mă în gât cum că aș fi un nenorocit de extraterestru. Din când în când aud huruitul tancurilor înconjurându-mă. Exact ca atunci, cu mult timp în urmă, în copilărie. Au fost clipe cumplite, poți să știi. Dar n-am plâns, n-am izbucnit în plâns, nu mi-a fost frică. Aici a fost greșeala lor, nu au reușit să mă facă să plâng de frică. Pentru că nu mi-a fost frică. Un biet copilandru să dea piept cu Forțele de Ordine, poți să-ți imaginezi așa ceva, poți să înțelegi? Așa a fost, nu altfel. Am fost înjurat, luat la mișto, blefturit, sictirit, batjocorit de-o viață. Câtă risipă de energie, câtă rătăcire, oameni buni!!! Păi un copil care, în copilărie, a dat piept cu Forțele de Ordine și n-a pierit de frică, poate fi înfrânt vreodată?!
Vă spun eu că nu, niciodată nu poate fi trântit în genunchi. Un copil care a fost trădat de prieteni, trădat de profesori, trădat de ai lui și nu i-a fost frică poate fi intimidat în vreun fel?! Hai să fim serioși, nu poate fi înfrânt niciodată. Și dacă acest copil a ajuns să fie NIMENI, la ce să-ți pierzi vremea cu el? Dar uitați-vă bine la mine! Sunt eu cu capul în nori? Nicidecum. Fiind NIMENI, nu am susținere înaltă de nicăieri, nici de la unii, nici de la alții, nu sunt în grațiile nimănui. Când oamenii din jur își dau seama de asta mă lasă în plata Domnului, râd de mine, mă părăsesc, îmi dau un brânci, băi, nimeni, băi căcăciosule, du-te dreak! Nici nu e sănătos să fii prieten cu NIMENI, nu ai nici un folos. Nici nu e sănătos să te afișezi cu NIMENI pentru că pe el nu-l sprijină nimeni, nu e în cărți, nu are șanse reale pe lumea asta, nu rezolvi nici un interes cu el, nu-ți trebuie, dălînmasărepejor. Păi așa s-a întâmplat de când mă știu, s-au întrecut pe ei înșiși, să-mi demonstreze că sunt un nimeni. Mi-au dat cartea la topit pentru că sunt un nimeni, și-au zis editorii cărții mele, fiind șantajați în acest sens de redactorul șef al unei publicații centrale, atenție, în vremuri Capitaliste!
Am fost amenințat, mi-au zis să-mi bag mințile-n cap și să nu mai fiu extraterestru pentru că Tovarășilor nu le plac extratereștrii. Nici Capitaliștilor nu le plac extratereștrii așa cum nu le plac nici Comuniștilor, se vede cu ochiul liber. Un milion de vieți nu mi-ar ajunge să povestesc, pe îndelete, viața mea fascinantă de NIMENI. În timp ce Comuniștii și Capitaliștii se ucid între ei fără milă, de sute de ani, ucigând milioane de oameni nevinovați, încep să înțeleg că, aiurea, pe planeta asta, sunt mulți alți extratereștrii. Și ei sunt la fel ca mine, NIMENI. Poate că într-o zi vor avea un nume. Sau poate că nu vor avea. Se vor pierde în valurile oceanului universal așa cum se va întâmpla și cu mine, și cu planeta asta și cu multe alte stele și planete. Și atunci care ar fi NOIMA?
Căci așa cum stau lucrurile, NIMENI e un nume adevărat, frumos și stenic în timp ce Comuniștii și Capitaliștii, cu tot arsenalul lor de grupări oculte, de edituri ochioase, de armate invizibile, de forțe polițienești, cu banii lor de toate mărimile, cu ideologiile lor defuncte, cu aroganța lor, comunistă sau capitalistă, cu încercările lor perverse de a stîrni Anarhia pentru a strânge șurubul mai apoi, sunt toți, dar toți, în raport cu nesfârșitul Ocean Cosmic, îngrămădiți în corpul trecător al unui nimeni.