Mă interesează Țară Noastră. O iubesc, așa amărât și genial și prostovan cum sunt, de altfel. Așa cum o iubiți de fapt și voi. Parcă nu se vede cu ochiul liber. Mă interesează poporanul mărunt și sincer și mărunt și parșiv că altfel n-are cum să supraviețuiască. L-a iubit și el pe Ceaușescu și a furat și el cât a putut de la colectivă, din fabrici și de la primărie. Asta e, acesta e adevărul, l-am iubit cu toții în mod public pe Ceaușescu, cu toții, deși îl înjurăm și-i urăm de oale și ulcele pe la dosuri. Și am tăcut chitic.
Și astăzi tăcem chitic când își bat joc de noi Mediocrii Neamului. Și își bat joc de noi nu glumă. Ne strivesc cu aroganță și cu miliardele lor, cu găștile lor. Nu încercați să va luptați de unii singuri cu găștilor pentru că va vor face praf. Asta e. Tăcem chitic. Ce putem face altceva? Tăcem chitic și ne amăgim cum că am trăi în Lumea Literaturii! Aiurea, viață adevărată e dura, e neagră rău de tot, pute! Nu e Literatură. Așa că, ciocu’ mic. Chitic. Pe șipcă. La dos. Palmat. Asta suntem: niște chitici! Acuma cu literatură, cu proză, cu poezia, să fim drepți, sunt îndeletniciri frumoase dar nu țin de foame. Răcnesc eu chestia asta că tot e libertate de libertate în puii mei. Ce mi-e scârbă de vorbele astea cretine cu totul! Dar asta e Literatură adevărată, nu va sfiiți s-o recunoașteți. Asta e literatură oficială, oficială de oficială, mă leşi?! În rest, oaze de singurătate literară! În rest metafore singuratice, suflete singuratice care se dedulcesc pe la tot felul de vernisaje unde nu vine nimeni, unde apar somnoroși doi, trei oameni adevărați, rupți în coate de atâta citeală adevărată prin bibliotecile care stau să se prăbușească pentru că trebuie să se ridice acolo mall-ul cumătrului lu știm noi cine, hai sifon! Așa că asta-i povestea de astăzi!
Pe o bancă, în Cișmigiu, stăteau un polițist școlit la Moscova, un polițist școlit la Washington și un polițist fără pile! Asta e veche! Pe o bancă, în Cișmigiu, stăteau un poet bursier la Leningrad, un poet bursier la Paris și un poet fără relații la Uniunea Scriitorilor! Asta e veche! Pe o bancă în Cișmigiu stăteau un deputat zombat la Moscova, un deputat zombat la Londra și un deputat nezombat. Adică încă un pic naționalist sau cam așa ceva. Ia stai, de când au ocupat zombi capitalele astea europene că n-am găsit așa ceva pe flux?! Tu râzi de mine? Socialiști, liberali, populari, conservatori, da! Dar zombi?! Zombi sunt pretutindeni. Adică vreau să spun că ne-au invadat. Tu nu vorbești serios! Ăștia din Guvern ce păzesc?! Atunci trebuie să-mi cumpăr un revolver, să mă înarmez cu ceva. Au ajuns în București? Sigur au ajuns, l-am văzut eu pe vecinul meu azi-dimineață, deputatul. Nu era în regulă! Avea colți de vampir. Vampirii n-au nici în clin nici în mânecă, dragă cu politica de pe Dâmbovița. Zombii sunt altă mâncare de pește. Sunt mână-n mână cu marțienii care au pus mâna pe SIF-uri. Da’ ce, politicienii au vreo treabă? N-au! Ei sunt manipulați și manipulabili! Îți spun eu, avem nevoie de arme, ne trebuie un tanc și niște grenade, gaze lacrimogene, un AG! Încă nu e sigur! Să vedem ce mai face DNA! Cum să nu fie! Gata, e clar ca lumina zilei! De la alegerile parlamentare din decembrie 2016 ni se trage, ascultă ce-ți spun eu! Ți-am zis să nu votăm cu marțienii!
