Liiceanu, Pleşu, Patapievici ar pune la cale neomarxismul liberal

Jacques de Molay îl sună chiar în clipa asta pe HG Welles. Au venit la mine niște români cu pâra și mi-au zis că Liiceanu, Pleșu și Patapievici ar pune la cale neomarxismul liberal, zice Jacques de Molay. Știi ceva de chestia asta?

HG Welles stă oleacă pe gânduri. Tocmai e la o agapă extraterestră cu niște scriitori talentați de pe Pluto, Armonia, Nibiru și Bantanga, planeta furtunilor albastre. Dar cine-s ăștia? Păi cine să fie, se miră Jacques de Molay. Sunt Liiceanu, Pleșu și Patapievici. Aha, trebuia să-mi închipui, zice, luminat HG Welles. Ar trebui să-l sun pe George. Care George? Pe Orwell. George Orwell.

Am niște oameni la MI6, zice Jacques de Molay, ar trebui să-i întreb pe ei despre George Orwell. Într-o vreme îl țineau sub observație. Ei, mă rog, și Jacques de Molay  și HG Welles mai vorbesc ei niște treburi de-ale lor cosmice, oculte, spațiale. Nu-s de nasul nostru, vezi vine. Chestia e că a intrat pe fir Bulgakov care îl sună chiar acum pe Umberto Eco. Și Bulgakov îi zice lui Umberto Eco, au venit la mine niște români cu pâra și mi-au zis că Liiceanu, Pleșu și Patapievici ar pune la cale neomarxismul liberal, zice Bulgakov, așa, pe nerăsuflate, oarecum emoționat.

Umberto Eco vrea să știe cine-s ăștia, așa întreabă, ușor nedumerit, nazal, cine-s ăștia. Și așa, mai departe Roland Barthes îl sună pe Adrian Marino, Alvin Toffler îl sună pe Francis Fukuyama. Carl Sagan îl sună pe Einstein. Einstein îl sună pe Noam Chomsky. Chomsky îl sună pe Searle. Searle îl sună pe Freud. Freud îl sună pe Camus care îl sună pe Sartre. Sarte îl sună pe Coover care îl sună pe Gibson. Așa, pe scurt, toată planeta noastră se aprinde treptat.

Apoi se stinge cu repeziciune. Și restul e tăcere, zice Godot trăgându-l de mânecă pe Nigel Kennedy. Nigel Kennedy îl sună pe Vangelis care vorbește la telefon cu Rick Wakeman care îl sună pe Stephen Hawking. Care îl sună pe Jacques de Molay. Care îl întreabă dacă s-a lămurit cum e cu găurile negre din galaxie. Stephen Hawking îi spune lui Jacques de Molay că e un subiect important care ar putea schimba destinul politicii mondiale în anii ce vin. Te referi la găurile negre din spațiul cosmic, vrea să știe Jacques de Molay, bineînțeles că la asta mă refer, ce credeai? Jacques de Molay e un pic descumpănit, HG Welles râde în telefon.

Ți-am mai zis că românii se pârăsc toată ziua unii pe alții când la Înalta Poartă, când la Moscova, când la Washington sau la Comitetul Premiului Nobel, când la Beijing! Da, ai dreptate, zice Jacques de Molay, trebuia să-mi imaginez. Acum să-ți spun și ție ca să nu uit. M-am mai gândit cum trebuie construită arhitectura Noului Guvern Mondial. Și chiar aș vrea să-ți explic așa, în linii mari, să vedem cum putem face. Mai ai un minut, dragul meu HG Welles?!