Intelectualul dă România pe răzătoare cu mult spor și mult patriotism

Intelectualul? Ah, îl știu eu, ăla, ipocritul! Care n-are față! Fățălie, dom’le! Hai să fim serioși, păi ce crezi! De dimineaţă şi până seara cutreier pădurile după plante magice şi îmi exersez pasele magnetice la răscrude de vânturi, dincolo de Farul Genovez.

M-au sunat şi nişte politicieni şi nişte ministeriali, și niște intelectuali, nişte ofiţeri de la serviciile secrete, nişte iezuiţi, nişte templieri, câteva gospodine din Torino, pastorul Ugbembe din Zimbabwe, un funcţionar de la FMI şi macaronaru’ Luigi Longo, vărul unui temut cap din Cosa Nostra, pe cuvânt dacă mint. Dar să vezi. M-a sunat Aglaia Protopoescu,  strategule, vino repede că am o problemă de speriat, vai ce pompadură.  M-am executat. Aglaia Protopopescu fuma o ţigaretă franţuzească şi plângea de ţi se rupea inima. Uită-te la mine. M-am uitat. Nu era Aglaia Protopopescu. Cum asta? Fooooarte simplu! De trei zile stau pe Facebook şi uite ce-am păţit, m-am procopsit cu altă faţă. I-am făcut nişte ceaiuri de păducel şi i-am făcut şi nişte pase magnetice aşa cum mă învăţaseră luptătorii din Mauna Lao. Ei? Agla Protopopescu a exclamat fericită, sunt eu iaaaaar, wow!

M-a chemat şi primarul Elefterie că şi nevastă-sa se trezise cu alt chip tot de pe Facebook. M-a chemat şi filozoful Abstinian şi conţopistul Belphegore, socialistul, şi a trimis după mine arhiducele Von Bismarck care tocmai candida la parlamentarele românești să ne pună pe direcție cu lumea globalistă, venusiană, saturniană. Aseară m-a sunat un barosan de la Facebook, dom’le, ce te bagi unde nu-ţi fierbe oala, mi-a zis de la obraz, fir’ai tu să fii de strateg şi de hekăr şi de golan imagologic care eşti, de ce nu-mi răspunzi la emailuri, vezi că am o treabă cu tine, secretă. Văzând aceasta, l-am lăsat aşa cum era, cu faţa lui adevărată şi nu l-am mai transformat în Madonna aşa cum se rugase de mine într-o canonadă de emailuri spămoase. Cine e cu adevărat intelectual în România? Și ce față are, oare? Şi de ce trebuie smotocit, strivit,alungat, distrus, hăituit intelectualul român? Şi cine trebuie considerat cu adevărat intelectual când, se ştie, intelectualii români de-a lungului timpului, au avut rătăciri, frici omeneşti, derapaje, nebunii.

Intelectualii români de-a lungul timpului au fost și ei mereu scindaţi în grupuri, găşti, singurătăţi, cumetreli, orientări, şcoli, pustietăţi. Dar cum de s-a făcut că mocneşte o ură latentă împotriva intelectualului în această ţară numită România? Şi are cineva o definiţie valabilă? Şi de ce intelectualii s-au păruit, s-au războit, s-au dat în gât, s-au trimis unii pe alţii la moarte, s-au umilit, s-au vândut sau au murit aproximativ eroic, sau au trăit foarte bine mersi ştiind să se dea pe după vremuri, aşa cum se vede cu ochiul liber astăzi?! Şi care dintre intelectualii din toate timpurile din această ţară are dreptul de a fi cu adevărat considerat un intelectual? Oare nu este cumva pe undeva o rătăcire? Şi România nu este cumva în derivă pentru că cei care afirmă şi se bat cu pumnul în piept că sunt intelectuali nu au nici un proiect valabil intitulat România?! Şi atunci, aşa cum se vede, golanii, trădătorii de ţară, curvele şi muhaielile, cozile de topor şi nebunii fac ce vor cu această Românie golită de sens?!