Dar ce credeați, uite că e posibil imposibilul. Uite că politicienii români o pot lua peste moacă atunci când se așteaptă mai puțin. Că poate ateriza careva nasol din cosmos, atunci când toată lumea crede că a început bombardeala între iranieni și americani, între ruși și chinezi, între americani și ruși, între indieni și chinezi.
Monstrul din stele ateriză într-o noapte fără lună nu departe de oraş. Primul care îl întâlni fu chiar factorul poștal, Gore al nostru, din perimetrul cartierului numărul cinci. Factorul era ciupit de-a binelea şi, rătăcind drumul, se trezise deodată afară din oraş. Pe când depăşea staţia de benzină s-a lovit de un zid nevăzut. Era,, după afirmaţiile unuia dintre cei mai vestiţi fizicieni ai vremii, prima din cele şapte centuri de siguranţă ale monstrului. De cum sosise acesta începuse să-şi exercite influenţa nocivă asupra mediului ambiant poluîndu-l fonic, chimic şi fizic.
Schimbă președinții de partide, PNL-ul și PSD-ul trezindu-se în găleată, schimbă șefii de la serviciile secrete, schimbă președinții asociațiilor de blocatari, schimbă prefixul telefoanelor mobile, schimbă șefii vămilor, schimbă președintele Senatului, schimbă Guvernul, îl face zobv pe amărâtul nostru de Președinte, mă rog, povești din astea îngrozitor de încurcate și de periculoase. În timpul somnului scotea sforăituri înfiorătoare care, pe o rază de zece kilometri, împiedicau să doarmă orice fiinţă omenească. Ploile care cădeau acum erau de culoarea florii de muşeţel jar centralele atomice înregistrau pierderi curente de energie. Cum toate strategiile ofensive şi defensive ale românilor dădură greş, aceştia hotărâră să mute întreaga țară undeva, prin Oceanul Pacific. Din craterul în care dormita mai tot timpul, monstrul le urmărea mişcările în linişte. Avea să se ţină după ei. Bine apărat de cele şapte centuri de siguranţă ale sale.
Într-o bună zi, un puşti, care se juca prin apropiere, scăpă mingea ce se rostogoli chiar lingă unul dintre cei trei imenşi ochi ai monstrului. Plângând, puştiul se luă după ea şi, miracol, traversă nestingherit centurile îşi luă mingea şi o zbughi înapoi. Pus pe gânduri de slăbiciunea propriilor sale sentimente monstrul îşi luă o serie de măsuri de apărare. Întrerupse legătura între centrul afectiv şi centrul responsabil cu autoapărarea şi-şi autoprogramă o stare de indiferenţă totală faţă de tot ceea ce îl înconjura. în van ! în zori îl trezi o larmă nemaipomenită.
O mulţime de copii cu mingi frumos colorate se strânseseră la nivelul primei sale centuri de siguranţă. Speriat de-a binelea şi simţind că sufletul său se va înmuia cu totul, monstrul îşi luă zborul înapoi spre stele, urmărit o vreme de privirile dezamăgite ale copiilor care veniseră să se joace cu el.
