Un studiu arată prima legătură între „boala secolului” și „hormonul fericirii”

Oamenii de știință susțin că au găsit prima dovadă directă că persoanele care suferă de depresie au o capacitate redusă de eliberare a serotoninei în creier.

Rezultatele unui studiu de imagistică cerebrală relansează o dezbatere în cadrul psihiatriei cu privire la așa-numita ipoteză a serotoninei în cazul depresiei și contestă concluziile unei analize influente publicate în iulie, care nu a găsit „nicio dovadă clară” că nivelurile scăzute de serotonină sunt responsabile de depresie.

Cea mai recentă lucrare, condusă de oamenii de știință de la Imperial College London, a sugerat că persoanele cu depresie au un răspuns scăzut la serotonină.

Eliberarea „hormonului fericirii”

„Aceasta este prima dovadă directă a faptului că eliberarea de serotonină este diminuată în creierul persoanelor cu depresie”, a declarat profesorul Oliver Howes, psihiatru consultant la Imperial College și King’s College din Londra, și coautor al lucrării. „Oamenii au dezbătut această problemă timp de 60 de ani, dar totul s-a bazat pe măsuri indirecte. Așadar, acesta este un pas foarte important”.

Ipoteza serotoninei a apărut din dovezile obținute din creiere postmortem și din probe de sânge care sugerau că un deficit de serotonină ar putea fi implicat în depresie. Teoria oferă un mecanism biologic plauzibil pentru modul în care principala clasă de medicamente antidepresive, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI), sunt eficienți și este motivul pentru care substanța chimică din creier este uneori denumită „hormonul fericirii”, scrie The Guardian.

Cu toate acestea, nu există încă dovezi concludente că anomaliile serotoninei sunt cauza care stă la baza depresiei, iar rezolvarea acestei chestiuni este considerată crucială pentru a oferi tratamente mai bune. Cea mai recentă lucrare vine să întărească ideea că serotonina joacă un rol și prezintă o nouă tehnică de imagistică cerebrală care ar putea deschide calea către o mai bună înțelegere a motivelor pentru care medicamentele SSRI nu reușesc să ajute între 10% și 30% dintre pacienți.

„Este cel mai apropiat lucru pe care cineva a reușit să îl obțină până acum”, a declarat Howes. „Este greu să măsori acești transmițători în creierul unor oameni vii. Nu putem să punem o pipetă acolo și să luăm o mostră. Aceasta este cea mai apropiată măsură la care vom ajunge”.

La studiu au participat 16 pacienți cu tulburare depresivă majoră sau depresie legată de boala Parkinson și 20 de voluntari sănătoși. Participanților li s-a efectuat o scanare care utilizează un trasor radioactiv pentru a dezvălui cât de multă serotonină se leagă de anumiți receptori din creier.

Apoi li s-a administrat o doză de amfetamină, care stimulează eliberarea de serotonină, și au fost scanați din nou. Cercetătorii au constatat că la pacienții depresivi s-a observat un răspuns redus al serotoninei.

Prof. Catherine Harmer, de la Universitatea din Oxford, care nu a fost implicată în această lucrare, a descris-o ca fiind o descoperire importantă. „Este cu adevărat demn de remarcat faptul că au găsit dovezi pentru o eliberare mai mică de serotonină”, a spus ea. Harmer a adăugat că descoperirile sunt „foarte în concordanță cu ideea că serotonina poate juca un rol important”.