În vara anului 2021, cercetătorii de la Universitatea McMaster din Canada au alimentat un algoritm cu 7.000 de compuși chimici în speranța că acesta va identifica unul care ar putea ucide “Acinetobacter baumannii”.
Descris de Jonathan Stokes, unul dintre oamenii de știință implicați, ca fiind un agent patogen „notoriu și provocator”, tulpinile de Acinetobacter au devenit rezistente la antibiotice în ultimele decenii și îi lasă pe medici neputincioși în tratarea pacienților.
A fost nevoie de doar o oră și jumătate pentru ca inteligența artificială să servească un potențial nou antibiotic, o ofertă pentru o lume care se confruntă cu creșterea unor bacterii, viruși, ciuperci și paraziți care au suferit mutații și nu mai răspund la medicamentele pe care le avem la dispoziție.
După ce IA a identificat compusul, cercetătorii l-au rafinat pentru a-l face mai puternic, notează Financial Times. Apoi l-au testat pe șoareci, descoperind că poate suprima bacteriile din infecțiile rănilor. Cu toate acestea, va dura ani de zile pentru a-l testa pe oameni.
Rezistența antimicrobiană (AMR) – care cuprinde toți microbii și nu doar bacteriile, care sunt vizate de antibiotice – este denumită uneori „pandemia tăcută”. Agenții patogeni rezistenți au ucis peste un milion de persoane în 2019, potrivit unei analize publicate în revista medicală The Lancet. Numărul anual de decese cauzate de rezistența antimicrobiană va ajunge la 10 milioane până în 2050.
Industria farmaceutică și guvernele nu reușesc să investească suficient în înlocuirea antibioticelor mai vechi cu medicamente mai noi, la care bacteriile nu sunt rezistente.
Tehnologii precum inteligența artificială ar putea contribui la combaterea rezistenței prin reducerea timpului și a costurilor fazei inițiale de descoperire a medicamentelor, în timp ce tehnologia de secvențiere genomică ar putea ajuta medicii să aleagă antibioticul potrivit pentru fiecare agent patogen din clinică sau spital.
Dar chiar și atunci când se descoperă un nou antibiotic promițător, acesta intră pe o piață distrusă. Pentru a evita stimularea unei rezistențe și mai mari, noile antibiotice ar trebui utilizate cu moderație, astfel încât este puțin probabil ca acestea să fie bestselleruri pentru companiile farmaceutice.
Guvernele și sistemele de sănătate obișnuite cu antibioticele generice ieftine nu vor cheltui suficient pe unele noi pentru a face ca dezvoltarea antibioticelor să fie rentabilă. Costul introducerii pe piață a unui nou antibiotic este de aproximativ 1,5 miliarde de dolari.
Puțini capitaliști de risc sau mari producători de medicamente doresc să finanțeze studiile clinice costisitoare cerute de autoritățile de reglementare. Investitorii au pierdut aproximativ 4 miliarde de dolari în biotehnologii care dezvoltă antibiotice, conform datelor AMR Action Fund. Firmele nou înființate au dat faliment, au fost vândute la prețuri mici sau s-au orientat către domenii mai profitabile.
SUA, Marea Britanie și UE lucrează la modalități de a stimula producătorii de medicamente să creeze antibiotice mai bune, dar până acum eforturile lor nu au fost coordonate și nu au fost urgente.
Când Sir Alexander Fleming a ținut discursul de acceptare a premiului Nobel în 1945 pentru descoperirea penicilinei, a avertizat asupra pericolelor legate de creșterea rezistenței la antimicrobiene. „Ar putea veni momentul în care penicilina să poată fi cumpărată de oricine din magazine. Atunci există pericolul ca omul ignorant să se supradozeze cu ușurință și, expunându-și microbii la cantități neletale de medicament, să îi facă rezistenți”, a spus el.
Fleming a fost prevăzător. Utilizarea excesivă a antibioticelor contribuie în mare măsură la rezistența antimicrobiană, în special în țările în curs de dezvoltare, unde medicamentele sunt adesea disponibile fără prescripție medicală, și în SUA, unde medicii le prescriu frecvent pentru infecții care nu sunt cauzate de o bacterie, cum ar fi o răceală.
Problemele legate de dependența excesivă de antibioticele cu spectru larg și de lipsa de diagnosticare vor persista probabil în regiunile care nu dispun de asistență medicală de ultimă generație. Și este puțin probabil ca superbacteriile rezistente rezultate să respecte granițele naționale. „Pandemia tăcută” este o problemă globală.