Noua strategie de sănătate globală: fiecare țară pentru sine

Când a fost nevoie de cooperare internațională, țările bogate au avut grijă de propria lor ogradă. Este o lecție pentru regiunile sărace.

Guvernele bogate au luat toate vaccinurile, ventilatoarele și oxigenul. Această realitate – nevoia globală de resurse și faptul că țările bogate le-au acumulat în timpul pandemiei – a declanșat dezbateri încinse în rândul experților în sănătate publică.

Accesul echitabil la vaccinurile anti-Covid este un proiect născut mort. Drept urmare, țările din Africa și alte regiuni mai puțin dezvoltate se simt abandonate de sistemul global de sănătate și încep să se uite la ceea ce pot face singure.

„Continentul nu stă cu mâinile încrucișate să aștepte să vină COVAX și să-l salveze”, a declarat John Nkengasong, director al Centrelor din Africa pentru Controlul și Prevenirea Bolilor.

Când Uniunea Africană și-a dat seama că  facilitatea COVAX nu va funcționa, a încheiat o înțelegere pentru până la 400 de milioane de doze din vaccinul one-shot Johnson & Johnson, dar marea problemă, notează Politico, este lipsa vaccinurilor de cumpărat.

“Este puțin probabil ca noul coronavirus să fie ultimul care să măture lumea, așa că Africa trebuie să dețină controlul asupra producției de vaccinuri”, spune Petro Terblanche, directorul general al Afrigen, o companie din Africa de Sud care îi va instrui pe alții să producă vaccinurile ARNm, prima de acest gen.

Continentul va produce 60% din vaccinurile de care are nevoie până în 2040, potrivit parteneriatului încheiat în aprilie între UA și CDC-ul african.

Europa a declarat că „nimeni nu este în siguranță decât dacă toată lumea este în siguranță” și a găzduit strângeri de fonduri pentru răspunsul global la pandemie. Cu toate acestea, africanii nu au văzut că acest lucru se traduce printr-un ajutor real din partea foștilor lor coloniști, transformați în parteneri de dezvoltare.

Presiunea politică pentru prioritizarea cererii interne de vaccinuri este inevitabilă. Țările UE – inclusiv Germania și Franța – au ignorat în repetate rânduri cererile OMS, incluzând cel mai recent un apel la un moratoriu pentru a treia doză  până la vaccinarea a 10% din populația fiecărei țări.

Big Pharma rezistă, de asemenea, majorității rugăminților din Sudul Global de a coopera.

Până în prezent, nicio companie nu a semnat pentru a împărtăși cunoștințele cu Africa de Sud sau cu fabrica din Senegal pentru vaccinurile împotriva coronavirusului – deși BioNTech lucrează cu Rwanda și Senegal într-un acord susținut de Comisia Europeană pentru a produce vaccinuri împotriva malariei.

Epidemiile Ebola și Zika au determintat țările bogate să  livreze  resurse în Africa și America Latină în speranța de a menține bolile pe acele continente. Dar virusul Covid s-a dovedit o problemă globală și a dus la “naționalismul vaccinului” – fiecare țară pe cont propriu.