În România anului 2025, depresia în rândul adolescenților este mai prezentă ca niciodată, dar rămâne o problemă subdiagnosticată și deseori neînțeleasă.
📊 Potrivit unui studiu publicat de Institutul Național de Sănătate Publică (INSP), 1 din 4 adolescenți români între 13 și 18 ani prezintă semne de depresie, iar în 7% dintre cazuri simptomele sunt severe.
Și totuși, doar 1 din 10 primește ajutor psihologic sau psihiatrie adecvată. Restul? Se descurcă cum pot – prin izolare, jocuri excesive, agresivitate sau chiar automutilare.
Cum arată depresia la un adolescent?
Depresia nu înseamnă doar tristețe sau plâns. Mai ales la adolescenți, poate lua forme înșelătoare:
🔍 Semne emoționale:
- iritabilitate crescută sau „crize” fără motiv aparent
- sentiment constant de vină sau inutilitate
- lipsa entuziasmului pentru hobby-uri sau activități sociale
- retragere în fața colegilor, părinților, prietenilor
💭 Semne cognitive:
- dificultăți de concentrare
- rezultate slabe la școală fără explicație logică
- gânduri despre moarte, sensul vieții sau lipsa valorii proprii
⚠️ Semne fizice/comportamentale:
- schimbări bruște de apetit și greutate
- insomnii sau somn excesiv
- dureri frecvente (cap, stomac) fără cauză medicală clară
- automutilare (tăieturi, zgârieturi), consum de substanțe
De ce apare depresia la adolescenți?
Este o combinație de factori biologici, psihologici și sociali. Iată câțiva declanșatori frecvenți:
- presiunea academică și teama de eșec
- bullying fizic sau online
- lipsa conectării emoționale în familie
- perfecționismul sau comparația constantă cu ceilalți
- evenimente traumatice (divorț, pierderi, abuzuri)
- dezechilibre hormonale și predispoziție genetică
🧠 În această etapă, creierul adolescentului este în plină dezvoltare și extrem de vulnerabil la stres, respingere și suprastimulare.
Ce pot face părinții, profesorii și adulții?
🔹 Ascultă, nu judeca. Un adolescent are nevoie de spațiu sigur, nu de interogatorii sau morală.
🔹 Încurajează exprimarea emoțiilor. „Cum te simți?” e o întrebare esențială, nu un clișeu.
🔹 Observă schimbările. Dacă stă doar în cameră, nu mai vorbește sau mănâncă, e un semnal, nu o „fază”.
🔹 Fii atent la online. Rețelele sociale pot amplifica anxietatea, comparația și izolarea.
🔹 Caută ajutor specializat. Un psiholog sau psihoterapeut pentru copii și adolescenți poate face diferența.
Ce NU ajută?
- Critica („Nu ai de ce să fii trist!”)
- Minimizarea („Toți trecem prin asta.”)
- Forțarea („Ieși și distrează-te, că îți trece.”)
- Izolarea („Dacă nu vrei să vorbești, taci.”)
⚠️ Lipsa intervenției poate duce la agravarea depresiei și, în cazuri extreme, la comportamente suicidare. România are, din păcate, una dintre cele mai ridicate rate de sinucidere în rândul tinerilor din Europa de Est.
Ce funcționează în tratamentul depresiei adolescentine?
🧩 O abordare personalizată care include:
- Psihoterapie – în special cognitiv-comportamentală
- Terapie de familie – pentru a reconstrui relațiile și sprijinul emoțional
- Exerciții de mindfulness și respirație conștientă
- Schimbarea rutinei: somn, hrană reală, expunere la soare și mișcare
- În cazuri moderate-severe: medicație prescrisă de psihiatru pediatric
Concluzie: Tăcerea doare. Însă recunoașterea poate vindeca.
Un adolescent retras, apatic, agitat sau „problematic” are cel mai probabil o durere tăcută, nu o „atitudine proastă”.
🔔 Cu sprijin, atenție și intervenție timpurie, depresia se poate trata eficient. Dar primul pas e să nu o ignorăm.
‘Straordinara analiză: descriere, cauze, remedii etc. Întrebarea care mai trebuia pusă, oare, de ce pe alte vremuri mult hulit, adolescenții nu făceau depresie ?? Ca, dacă stau să mă gândesc, presiunea academică era proporțională cu locurile de admitere și sub trei pe un loc nu se găseau apoi, activitățile pionieresti sau uteciste de tot felul, muncă voluntar obligatorie, la greu, de volum de lecții si lecturi obligatorii ( lecturi), ce sa mai spun, iar lipsurile de tot felul nu mai zic și totuși, zic eu, suntem toți ipeni (sănătoși), unii cu vârste venerabile. De ce ? Banal de simplu. Fiindcă eram ocupați cu treburile adecvate vârstei, nu tu telefoane, haine de modă, festivaluri, discoteci, mașini la 18 ani, dus, adus cu mașina de la școală să nu obosească odorul, rețele de socializare , cică, iar scoala, examene, profesie viitoare, mai aștepte. O vorbă românească spune: ” numai câinele sătul turbeaza „. Așa că mai ușor cu angoasele.
Cand eram eu adolescent nu avea nimeni timp sa intre in depresie. Dimineata trezit la prima ora, toaleta dupa care dat mancare la animale, apa, curatat in grajd, dat drumul la gaini, dupa care mergeai sa duci vaca si oile la pascut. Abia dupa asta venea micul dejun, dupa care mersul cale de 7 km pana la scoala ca sa ajungi fix la ora 8. Cand veneai de la scoala luai masa, faceai temele, dupa care intrai iar in munca, spart lemne, stivuit, curatenie in curte, dat cu sapa in gradina, legat rosiile, curatat iarba din straturile de legume. Seara mergeai sa aduci vaca/oile de pe pasune, dat apa, pus paie proaspete pe jos, bagat gainile in cotet. Pe la ora 20 serveai masa la lumina unui bec chior dupa care direct la odihna. Nu mai pomenesc de perioada prasitului, facutului de fan sau recolta din toamna, erau zile ocupate in proportie de 120%. Daca nu faceai asta, nu mancai, nu te imbracai, nu nimic. Depresia era scoasa din discutie. Toate astea nu ne-au impiedicat sa avem si cate doua facultati.
Acum daca handralaul se scoala pe la 10 dimineata cand ii aduce ma-sa cafeaua la pat, dupa care pana la pranz verifica feisbucul si instagramul fara sa faca nimic altceva decat CO2, normal ca-l ia depresia. Il vede ma-sa suparat si ca sa-l impace pe baetu’ ii ia un beamweias de 60.000 de euro, cazan cu care pleaca baetu la dixtractie cu coca si cu extazieri. Iar dupa toate astea intra iar in depresie mai adanca decat ziua precedenta… Continuarea o scrieti voi, stiti ce urmeaza.