Inspectorii sanitari din SUA şi cei din Uniunea Europeană au impus norme diferite de siguranţă pentru alimentele comercializate în cele două regiuni. Mai multe produse alimentare fabricate peste Ocean nu pot fi comercializate în UE din cauza diferențelor semnificative de standarde sanitare.
Autoritățile europene aplică reguli mult mai stricte, ceea ce duce la interzicerea unor substanțe considerate sigure în America.
Un exemplu des invocat este cel al cireșelor maraschino, utilizate frecvent pentru decorarea deserturilor, care pot conține coloranți artificiali acceptați în SUA, dar interziși în Europa din cauza suspiciunilor legate de efecte cancerigene sau neurologice, conform Newsweek.
Substanțe permise în SUA, dar interzise în UE
Printre cele mai cunoscute substanțe care nu sunt autorizate în Uniunea Europeană se numără:
- Dioxidul de titan (E171), un colorant folosit pentru a intensifica aspectul produselor, interzis după ce au apărut suspiciuni legate de efecte genotoxice.
- Bromatul de potasiu (E924), utilizat în industria panificației pentru îmbunătățirea texturii, considerat potențial cancerigen.
- Azodicarbonamida (E927), agent de albire a făinii, care se poate descompune în compuși periculoși.
- Ractopamina, un aditiv folosit în hrana animalelor pentru creșterea masei musculare, complet interzis în UE.
- Hormonii de creștere și hormonii sintetici, utilizați pentru accelerarea dezvoltării animalelor și creșterea producției de lapte.
- Olestra, un substitut de grăsimi asociat cu probleme digestive și cu scăderea absorbției unor vitamine esențiale.
Proiect: Data expirării va fi scoasă de pe produsele alimentare din România
Comercianții români propun scoaterea datei de expirare de pe produsele alimentare și înlocuirea acesteia cu data până la care poate fi vândut în magazin acel produs și data până la care poate fi consumat. Măsura ar urma să reducă risipa alimentară.
“Un element foarte important este data expirării, unde avem o discuţie mai lungă. Cred că nu este suficientă data expirării, aşa cum o ştim astăzi.
Noi avem pe un produs ori data expirării ori data producţiei şi un termen de nu ştiu câte luni de valabilitate. Cred că mai e nevoie de un termen care să reprezinte data până la care produsul respectiv este bun de consum. Data producţiei nu contează dacă o punem sau nu. Unii o pun, alţii nu o pun deoarece o dată de producţie la o conservă de peşte de acum doi ani îl face pe client să fie reticent, cu toate că ea este optimă pentru consum.
Cred că data expirării ar trebui să fie data limită până la care produsul respectiv poate fi vândut în magazine”, a menţionat Feliciu Paraschiv, vicepreşedintele Asociaţiei Naţionale a Comercianţilor Mici şi Mijlocii din România (ANCMMR), la dezbaterea “România la raft”, organizată de CLCC Coaliţia pentru Libertatea Comerţului şi a Comunicării.