Prima persoana pe care am intalnit-o in Maarat al-Numan, de cum am coborat din masina, a fost micul Yassin, un baiat de vreo 7 – 8 ani. I-am dat dulciuri, iar el mi-a daruit un glont.
„Sadik!”, a zis Yassin, ducandu-si mana la inima. Adica, „prieten”! Asa sunt toti oamenii din Maarat al-Numan. Necajiti, fara bani, fara sa stie ce vor manca in ziua respectiva sau daca vor manca ceva. Dar, „Sadik”!
Fara bani, fara mancare, fara apa
Copii bolnavi, copii raniti, copii infometati, copii murdari, din cauza ca in oras apa se cumpara si nu-ti vine s-o consumi pe spalat haine, iar praful de la molozul daramaturilor te transforma iute in „statuie”. Asta este cel mai greu de suportat, pentru orice om care are o inima. Yassin este doar unul dintre copiii saraci ai orasului in care nu am vazut niciun caine. „Pentru ca nu este nimic de mancare”, mi se spune.
„Nimic de aruncat, adica”, mi se precizeaza, cu oarecare jena. „Nu sunt bani!”. Oamenii au plecat cu grija zilei de maine si s-au intors cu grija zilei de azi. Sirienii din afara, care au posibilitatea si sa doneze bani, si sa stranga fonduri, nu stiu ce sa faca mai intai cu banii. Nu ai cum sa ajuti pe toata lumea.
Mahrous Alsoud, medicul sirian care locuieste in Marea Britanie, si care se duce acasa cu fonduri, a optat pentru centrele in care se afla oameni cu dizabilitati, pentru ca acestia nu au pe nimeni altcineva. I-am insotit pe fratii Alsoud la doua centre. Oamenii se bucura cand ii vad si aduc repede registrele. Stiu ca au sosit banii! La iesire, am vazut cativa copii. Erau vreo cinci. Am crezut ca pot incalca consemnul de a nu da bani. Si am scos portofelul. Imediat, nu stiu de unde, au aparut o multime de copii. A trebuit sa intru in masina, dar gestul lor, aratandu-mi ca nu au ce manca, m-a marcat profund. Si nu-mi mai iese din minte.
Si daca tot a venit vorba de „marcat profund”, data de pe fotografii, care „migreaza” de la iulie, in primele zile, corect, la septembrie si chiar decembrie, cand schimbam bateriile, arata exact starea mea. Ca de-aia m-am si ales cu porecla de „Adina, bum!” De la tirurile nocturne!
Peste 100.000 de pacienti in cinci luni
Ajutati cu fonduri sunt si camarazii de arme raniti in lupte. De departe, proiectul care inghite cei mai multi bani este Proiectul National pentru Membre Artificiale. Peste doi ani de razboi a dat multi „beneficiari”.
Dr. Mazen Alsoud, singurul chirurg ortoped din zona, taie membre atunci cand nu le mai poate salva. Dar cu centrul de protezare creat din donatii are speranta ca oamenii mutilati se pot recupera. „Macar sa duca o viata decenta”, spune el.
Un alt sirian extrem de activ in zona este Ghassan Aboud, singurul finantator al spitalelor din Grupul Orient. Orient For Human Relief a oferit servicii gratuite pana inclusiv in luna iunie pentru 117.567 de pacienti. Unul dintre spitalele de campanie, din Jisr ash-Shugur, a fost bombardat la scurt timp dupa ce am plecat, de aviatia lui Bashar, dar bomba a cazut intr-o aripa unde nu era nimeni.
Un alt spital de campanie a fost inaugurat in Al-Hola, la periferia orasului Homs. Orient are acum si un atelier in care se confectioneaza pijamale pentru pacienti, uniforme pentru doctori si uniforme pentru Armata Siriana Libera. Si daca tot vorbim de Grupul Orient, ii uram„ La multi ani!” doctorului Ammar Martini, managerul general al grupului, care isi sacrifica viata personala pentru a se pune in slujba compatriotilor sai!
[nggallery id= 475]
