Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) a venit cu anumite clarificari referitoare la Directiva privind protectia consumatorului, stabilind ca neconformitatile aparute in maximum sase luni de la livrarea unui bun au existat si la momentul livrarii.
Un cetatean european a cumparat un autovehicul second hand, dar, la patru luni de la achizitie, masina a luat foc in trafic, fiind complet distrusa. Autoturismul a fost dus la dealerul auto-vanzator, apoi, la cererea acestuia, la o firma specializata in dezmembrari. Desi dealerul auto nu recunoaste, consumatorul sustine ca partile au discutat cu aceasta ocazie despre accident si despre o eventuala raspundere a dealerului auto. In consecinta, cetateanul a adresat o somatie dealerului auto-vanzator.
Actiune in instanta
Avand in vedere ca vehiculul fusese dezmembrat intre timp, nu a putut avea loc o investigatie tehnica privind cauza incendiului. Intrucat vanzatorul a contestat raspunderea sa, cetateanul a initiat o actiune in instanta, cauza fiind sesizata si la CJUE. Acest for a confirmat faptul ca persoana care a sesizat instanta trebuie considerata consumator in sensul Directivei 1999/442. Curtea confirma si faptul ca instanta nationala poate invoca din oficiu, in cadrul unui apel, articolul 5 alineatul (3) din Directiva. Conform acestei dispozitii, cu exceptia cazului in care se dovedeste altfel, se presupune, in principiu, ca orice neconformitate care devine aparenta in termen de sase luni de la livrarea bunurilor a existat la momentul livrarii.
Prevederi legale
Directiva 1999/442 permite statelor membre sa prevada ca, pentru a beneficia de drepturile sale, consumatorul trebuie sa informeze vanzatorul despre neconformitate in termen de doua luni de la data constatarii problemei. Potrivit CJUE, consumatorul este obligat sa informeze vanzatorul, dar nu trebuie sa probeze ca o neconformitate afecteaza efectiv bunul pe care l-a dobandit si nici sa indice cauza precisa a acestei neconformitati. Curtea arata ca, daca problema apare in sase luni de la livrarea bunurilor, directiva usureaza sarcina probei ce revine consumatorului, prevazand ca se presupune ca neconformitatea a existat in momentul livrarii. Pentru a beneficia de aceasta facilitate, consumatorul trebuie totusi sa faca dovada anumitor elemente de fapt.
Obligatiile consumatorului
Consumatorul trebuie sa invoce si sa dovedeasca faptul ca bunul vandut nu este conform cu contractul prin aceea ca, de exemplu, nu prezinta calitatile convenite sau este impropriu utilizarii. Consumatorul are obligatia de a dovedi doar existenta neconformitatii. Totodata, trebuie dovedit ca neconformitatea in cauza a aparut, din punct de vedere material, in termen de sase luni de la livrarea bunului. Dupa dovedirea acestor elemente, consumatorul nu mai e obligat sa probeze ca neconformitatea exista la data livrarii bunului. Potrivit CJUE, aparitia problemei in termen de sase luni permite sa se presupuna ca, daca a devenit aparenta doar dupa livrarea bunului, era deja prezenta, „in stare embrionara”, la momentul cumpararii.
