Hadeil Almurr din Maarat al-Numan a fost unul dintre copiii alesi de canalul de televiziune Al Jazeera ca imagine pentru revolutia siriana. Si din cauza asta a ajuns pe listele securitatii.
I s-a spus „Trilul pasarilor revolutiei!”. Adica simbol al libertatii. Hadeil este o fetita cu state vechi in revolutie.
„Libertate” si „Victorie”
Inca de la inceput, din 2011, ea, ca si alti copii, au stat calare pe umerii parintilor la manifestatii, cu steagul Siriei Libere desenat pe obraji, strigand: „Libertate! Bashar sa plece!” Asa a ajuns pe listele cu persoanele cautate de securitatea siriana, care si-a dat silinta sa plece de la un chip de copil si sa ajunga la numele acestuia, ca sa-l treaca la „indezirabili”. Nu ma mai mira nimic. Daca sunt impotriva regimului, copiii sirieni sunt tratati ca adulti. Daca sunt prinsi, sunt batuti, torturati, ucisi, aceleasi „drepturi” ca parintii lor. O responsabila ONU, din organismele alea care se ocupa de copii, nu le mai numim, se lamenta zilele astea ca „noua generatie a Siriei este pierduta, copiii cresc invatand sa urasca”! Nimic mai fals. N-am intalnit niciun copil care e invatat sa urasca. Am intalnit copii maturizati inainte de vreme, copii care au trait evenimente tragice si care exprima adevarul asa cum il vad, zi de zi. Si care sunt invatati sa iubeasca libertatea si sa se opuna oricarui regim dictatorial. Cand am scos aparatul de fotografiat, Hadeil a si luat pozitie de drepti si a facut semnul victoriei, cu o mina foarte serioasa. Nu i-a zis nimeni nimic. A stiut ca e de datoria ei sa transmita acest mesaj lumii. Ca toti copiii pe care i-am intalnit in oras.
Cu 10.000 de dolari inca scoti un detinut politic
Care este „tratamentul” unui adult in inchisorile securitatii aveam sa aflu inca o data de la un fost detinut politic. Inca o data, pentru ca am mai scris de „beneficiarii” regimului penitenciar sirian pe care i-am intalnit in Romania. Un singur „sistem” mai merge ca uns in Siria dupa peste doi ani de razboi civil. Acela al „cumpararii” detinutilor politici. Trebuie sa cunosti doar oamenii potriviti. Si sa ai bani, bineinteles. In Maarat al-Numan, am intalnit un proaspat rascumparat, doar de o luna eliberat. Este vorba de Mahmoud Alsoud, 47 de ani, fratele doctorului Mahrous si al lui Abu Mahrous, comandantul Brigazii 13 a Armatei Siriene Libere. Din cauza carora a si fost arestat in urma cu un an. Mahmoud locuia la Damasc si lucra la o firma de export. Atat Mahrous, cat si Abu Mahrous, au trecut de partea Armatei Siriene Libere, iar Mahmoud a fost luat in colimator. A fost arestat sub acuzatia ca ar fi procurat pasapoarte pentru Abu Mahrous si familia acestuia, ceea ce nu era adevarat. Dr. Mahrous traia in Marea Britanie, de unde s-a straduit timp de 11 luni sa-l scoata viu pe Mahmoud din inchisoarea Fortelor Aeriane (Mezzeh, dupa cum i-a ramas numele). Si a reusit acum o luna, cu 10.000 de dolari. Cand l-am intalnit pe Mahmoud, mi-am adus aminte ca, la sfarsitul lui ianuarie, i-am luat un interviu, la Bucuresti, fratelui sau, Mahrous Alsoud. M-a mirat ca si-a dat numele real si a acceptat sa-i public si fotografia. Si asta m-a mirat din cauza ca Romania are inca ambasador al regimului si securitatea Ambasadei, cu totii foarte activi in a raporta tot ce se scrie, se vorbeste si se actioneaza impotriva regimului, din care cauza niciun opozant sirian nu-si dadea numele real. Ori dr.Mahrous fusese „generos” si in exprimare la adresa regimul. Si recunoscuse ca are un frate detinut politic.
Zi de zi, batai si torturi
L-am intrebat pe Mahmoud daca i s-a aplicat o corectie in plus in urma interviului. M-a privit lung, apoi a ras. Nu cu rasul lui, fireste. „Crezi ca dupa batai si torturi zilnice, timp de 11 luni, imi amintesc daca am primit vreun supliment? Poate! De multa vreme nici nu mai auzeam ce spun tortionarii!” Rememoreaza „la rece”, cu multe glume din ciclul „haz de necaz”, „tratamentul” la care a fost supus. Puneau sare intr-o soseta „neaparat murdara”, pe care i-o bagau in gura, il legau bine sa n-o scuipe, apoi il atarnau ca la abator si-l bateau „de voie, dupa imaginatia” tortionarilor. Socuri electrice, electrozi in partile intime, inchiderea in locuri foarte reci, pentru a intra in soc hipotermic, dupa care „il incalzeau”. Celula unde „se odihnea” avea 2×1,5 metri si erau 13 in ea. Noroc ca se afla si un doctor care le oblojea ranile. De mancare li se dadea un colt de paine cu trei linguri de iaurt dimineata, dupa-amiaza un colt de paine cu trei linguri de orez, iar seara, un colt de paine si un cartof. A rezistat numai fiindca s-a gandit la copil si la sotie. Imaginea lor i-a dat putere. Nu le-a reprosat nimic fratilor? Rad toti trei. „Ca nu m-au scos mai repede, m-au lasat la fragezit! Ce sa le reprosez? Si eu am fost tot de partea revolutiei de la inceput!” Ce sa le faci acestor oameni? Indura orice, chiar si moartea, pentru a-si castiga libertatea de sub un regim criminal. Ce sa le faci? Bashar a gasit „solutia”. A pus toate corpurile de armata pe ei.
