In Maarat al-Numan, scolile sunt gratuite. Atat pentru copii, cat si pentru… profesori. Adica, acestia predau fara sa primeasca niciun salariu.
Scopul este unul singur: sa nu se piarda noua generatie, asa cum anunta toate organismele ONU.
Isi fac lectiile noaptea la lumina lanternelor
De luni de zile de cand scriu despre revolutia interminabila din Siria, am vorbit cu multi copii. Si ajunsi aici, in Romania, ca refugiati, si de la „mama” lor, din Siria. Nu a spus unul ca nu ar vrea sa invete. Din contra! Sunt dornici de „invatatura adevarata, nu numai despre istoria familiei Assad”, dupa cum imi spunea un baiat de aici. Cativa oameni de suflet din Maarat al-Numan s-au gandit sa reia procesul educational, sa le dea copiilor alta preocupare decat sa stranga cartusele din oras in colectii sinistre sau sa urmareasca directia obuzelor, rachetelor, „lectiile” predate de armata lui Bashar zi si noapte. Si invata. Isi fac lectiile constiinciosi, iar cand se lasa noaptea, nefiind curent electric in oras, folosesc lanterne, pe care de cele mai multe ori le tin in gura, ca sa lumineze caietul. Asa am vazut ca face Mohammed, unul dintre baietii gazdelor mele, insotitorul si protectorul meu pe timpul sederii mele acolo. Si cel care m-a invatat cateva cuvinte in araba, „barter” pentru ajutor la lectii.
Ghizi ai atrocitatilor din oras
Prima intalnire cu copiii din oras a fost nemaipomenita. Ma duceam spre locuinta gazdelor mele, dr. Mazen Alsoud si sotia sa, Haida. Mazen oprise masina si coborase, iar eu stateam cuminte si incercam sa ma obisnuiesc cu privelistea unui oras in mare parte redus la ruine. Niste copii, cu fetele numai zambet, au venit la masina, mi-au ciocanit in geam, m-au scos afara, mi-au facut rost de un fular (cam gros, ce-i drept) pe care mi l-au pus pe cap, apoi mi-au fost ghizi printre distrugerile provocate in Marea Moschee, monument istoric alta data. Ne-am inteles de minune, in limbajul frant al degetelor. Imi aratau pe unde au intrat bombele, cum a fost luat la tinta vechiul minaret. „Uite!, acolo, in casa aia daramata, au murit sase oameni.” Povestile de „adormit” copiii din Maarat al-Numan! Din nefericire, uneori chiar ii „adorm” obuzele lui Bashar, cum s-a intamplat la 28 iulie, cand au fost ucisi doi copii si mama lor, intr-un atac aerian asupra civililor. Alti copii, groaznic raniti, au ajuns la spital (vezi video). A doua zi m-am dus sa vizitez o scoala. Am auzit in spatele meu chicoteli si pupaturi. Toc, Toc! Erau „ghizii” mei. Isi pupau degetele si aratau spre capul meu. A, da! Purtam hijab. Si erau tare bucurosi ca le-am ascultat „sfatul”.
Doua scoli „au adunat” vreo 700 de copii
Prima scoala care si-a reluat activitatea, in cateva sali, restul fiind bombardate, este Scoala „Aisha, mama credinciosilor”. Este denumirea actuala, inainte numindu-se Abdel Kader Mahloul. M-am dus la scoala pe motocicleta, cu Ali Alsoud, de la Centrul de presa din oras si m-am intalnit acolo cu directorul scolii, Sherif Elmahoun, si alt coleg de presa, Ward Ketaz. Aici trebuie sa recunosc ca nu mai aveam baterii si fara ajutorul lui Ward si Ali n-as fi avut „ilustratii”! In scoala invata 300 de fete si sunt peste zece profesori, voluntari. Peretii scolii au nenumarate picturi sablon, cu pionierii sirieni purtand cravata albastra. Noi, pe vremuri, purtam cravate rosii, ca eram mai la „est”! In partea ruinata a orasului, intr-o casa ramasa in picioare, functioneaza alta scoala, unde invata vreo 400 de copii, in doua schimburi. Fac cunostinta cu cativa profesori: Bushra, Aisha, Ghaidaa si Bilal. Toti fara salarii. Cea mai mare bucurie a lor este cand scoala primeste donatii de rechizite de la oameni cu suflet. Bilal, profesor de engleza, este voluntar si la postul de radio „National” din oras, care emite doua, trei ore pe zi. Dorinta lui cea mai mare este sa poata difuza, dimineata, in tot orasul, prin statii, cate unul din frumoasele cantece revolutionare. Ca sa dea speranta oamenilor, dupa o noapte sub tirul artileriei lui Bashar. Insa nu are statii. Tot aici o intalnesc pe Nahla, o fetita bolnava de epilepsie, care se scoala de la 4 dimineata, se duce sa culeaga o planta medicinala pentru care primeste un dolar pe kilogram, apoi merge la scoala, unde invata foarte bine. Ce sa mai scriu despre copiii astia extraordinari? S-au prezentat singuri, cu ranile lor, cu amintirile lor, cu bucuriile lor, asa cum ii puteti vedea in galeria foto de pe www.national.ro. Unde puteti vedea si un video cu „lectiile” lui Bashar.
[youtube]6u4R-m3tj7E[/youtube]
[nggallery id= 476]
