Reconfirmarea condamnarii la doi ani de inchisoare a lui Sorin Ovidiu Vantu pentru savarsirea infractiunii de favorizare a infractorului poate arunca in aer intreaga Justitie romana. Si nu neaparat pentru implicatiile persoanle din dosarul propriu zis, cat pentru precedentul creat in acest fel de magistratii de la Curtea de Apel Bucuresti.
Pentru ca, astfel, prin decizia lor, judecatorii CAB au confirmat ca intereceptarile audio si video pot fi folosite ca probe in instanta, char daca nu au fost efectuate in urma inceperii urmaririi penale, ci doar pe baza existentei unor indicii ale pregatirii unei infractiuni. Practic, de acum inainte, orice suspect cazut pe interceptari poate ajunge dupa gratii daca a vorbit ce nu trebuie la telefon sau prin parcari. In acelasi timp, ce-i drept, anchetatorii sustin ca hotararea magistratilor este binevenita. Pentru ca, pana acum, marii corupti isi bazau apararea nu pe atacarea probelor prezentate, ci doar pe invocarea unor vicii de procedura privind obtinerea acestora.
Curat legale !
Recent, Curtea de Apel Bucuresti a mentinut condamnarea pronuntata de catre Tribunalul Bucuresti impotriva lui Sorin Ovidiu Vantu, controversatul om de afaceri fiind condamnat la doi ani de inchisoare pentru faptul ca l-ar fi sprijinit pe fostul director al FNI, Nicolae Popa, cand acesta era cautat de Justitie. Povestea este arhicunoscuta, dar ceea ce a bulversat pe initiatii in dedesubturile sistemului judiciar roman a fost motivarea deciziei prin care a fost respins apelul aparatorilor inculpatilor. Acestia au cerut anularea condamnarii initiale nu pentru ca interceptarile prezentate de catre procurori nu ar fi fost reale, ci pentru ca ele ar fi fost efectuate in afara autorizarii judecatorilor, care prevedea doar monitorizarea suspectilor pe legea sigurantei nationale si posibila comitere a unor acte de terorism. Numai ca judecatoarele Corina Ciobanu si Mariana Constantinescu au decis, in premiera la noi in tara, ca „ legalitatea interceptarilor si inregistrarea audio sau video nu este legata de inceputul urmaririi penale, ci de existenta unor indicii privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni”. Mai mult, acestea au subliniat ca inregistrarile respective, desi facute inainte de deschiderea unui dosar penal si doar in faza actelor premergatoare, coroborate cu alte probe din dosar, demonstreaza fara putinta de tagada vinovatia inculpatului.
Merge orice inregistrare !
Odata creat acest precedent, contestatarii metodelor de lucru ale procurorilor se tem ca acestia din urma se vor baza numai pe interceptari pentru a obtine condamnarea „clientilor”, din moment ce instantele de judecata accepta si astfel de probe, fara o autorizare prealabila expresa in acest sens. Iar faptul ca instanta Curtii de Apel Bucuresti a subliniat ca stenogramele convorbirilor telefonice au fost folosite doar „la pachet” cu alte probe, nu pare sa ii linisteasca pe adeptii teoriei conspiratiei, care acuza ca Romania se transforma intr-o adevarata „Republica a procurorilor”.
Masina furata si baba violata
Pe de alta parte, hotararea instantei este considerata o adevarata victorie a sistemului, care poate schimba definitiv macazul luptei anticoruptie. Pentru ca, dupa cum sustin la randul lor reprezentantii organelor de ancheta, toti cei trimisi in judecata incercau sa scape de puscarie, si adeseori chiar o faceau, fara sa pledeze „nevinovat” la acuzele aduse. Ci doar prin chichite avocatesti care sa demonstreze ca interceptarile telefonice incriminatorii nu respectau intrutotul mandatele judecatoresti. Ca si cum, un politist care urmareste cu mandat de filaj un suspect de furt de masini, ar trebui sa asiste neputincios din punct de vedere legal cand acesta violeaza o batrana. Iar daca l-ar prinde in flagrant, instanta l-ar pune in libertate, pe motiv ca mandatul era dat doar pentru „ciorditul” de autoturisme, nu si pentru alte infractiuni. Oricum, cert este doar ca, odata cu decizia CAB, multe se vor mai schimba in Justitie…