După un an de bombardamente cu știri despre moartea care pândește la fiecare colț, lumea începe să-și pună întrebări. După ce ne-am conformat, marea majoritate, fără să se potolească numărul de îmbolnăviri, după ce s-au pierdut locurile de muncă în sectoarele în care activitatea presupunea apropierea fizică între oameni, după ce sacrificiul a rămas fără rezultate și scandalurile privind contractele frauduloase încheiate la adăpostul stărilor de urgență au început să iasă la lumină, s-a instaurat profunda neîncredere în autorități.
Ni s-a spus că trebuie să stăm în casă, că trebuie să ne spălam pe mâini și să păstram “distanțarea socială”, să ne izolăm de bunici și părinți ca să îi protejăm de moarte. Am făcut-o majoritatea dintre noi. Și care este rezultatul? După un an am ajuns din nou în situația în care bătrânii nu au voie să mai iasă din casă în anumite localități. Fără să avem nici o statistică privind rata de infectare în urma acestor activități. Am închis școlile fără nici o statistică privind gradul de infectare în școli. Am sacrificat o generație fără să căutam alternative de salvare. Închiderea a fost alternativa pentru orice. Asta știu să facă esențialii din instituțiile naționale și internaționale. Nimeni nu ne spune care este politica de testare deși numărul de pozitivări determină nivelul restricțiilor. Cu cât se testează mai mult cu atât crește numărul de rezultate pozitive. Astfel crește valoarea incidenței la mia de locuitori. Adică culoarea unei zone depinde de numărul de testări. Nici în topul mondial culorile nu sunt mai credibile. Pentru că numărul de teste diferă de la țară la țară.
De ce nu suntem în stare să testăm mai mult deși avem potențial? Înainte de alegerile parlamentare, în 20 noiembrie 2020, rata de testare era de 1,86 la mia de locuitori. Acum, când suntem amenințați cu felurite restricții testăm doar 1.16 la mie. Prea scump dacă nu este ceva de câștigat politic? Și nu este clar unde și cum pentru ca ceață să ascundă alte contracte precum cele pentru „izoletele” care are au dispărut de pe ecrane. În ceață. Dacă asta nu este lipsă de strategie, adică mare brambureală, atunci să ne uităm la marea vaccinare. Oamenii aleargă după locuri de vaccinare la sute de km de casă. Pentru că alocarea dozelor s-a făcut pe orice alte principii decât legea cererii și ofertei. E greu să faci un plan. Vă amintiți cum reclama Timișoara numărul mic de vaccinuri alocate în timp ce în satele din anumite județe a explodat turismul de vaccinare. Marea brambureală continuă. În școli. Săptămâna asta sunt simulările pentru bacalaureat. Brambureală și discriminare. De ce? Pentru că DSP-urile din subordinea ministrului, deși au teste alocate pentru școli , nu le fac. Așa că elevii rămân carne de tun în războiul dintre stelele USR-iste și PNL-iste. Ministrul “impactează” ajuns la butoanele sănătății vrea și el contracte fără licitații cum au fost cele pentru măști sau izolete. Asta se poate doar dacă se instaurează ceața stărilor de urgență sau necesitate. Ciocul mic revine în strategiile de comunicare. Pui întrebări de bun simț ești catalogat drept anti-vaccinist, negaționist sau terorist după modelul condamnărilor din anii 50. Nu acceptai “vaccinul” sovietic produs de Stalin erai catalogat “legionar” și erai trimis la Canal. Meteoriții rupți din stelele politice ale acelor vremuri amenință din nou să alimenteze ceața care să acopere marea brambureală. Liliecii sunt de vină că am ajuns aici, zice OMS. După cum știm de pe vremea când făceam școală serioasă ăștia zboară doar noaptea, când nu este nevoie de ceață. Rămânem la mâna stelelor politice care ne vor lumina cu calm olimpian drumul spre salvare. Pentru că NOI suntem vinovați de marea brambureală pentru că nu ne spălăm corect pe mâini. Zic niște specialiști în spălat pe creiere.