Anul trecut, Crin Antonescu i-a facut cunoscuta premierului Victor Ponta propunerea oficiala a PNL pentru functia de PDG al TVR: Stelian Tanase. Propunere agreata, de altfel, si de liderul PSD. Dar Crin Antonescu si-a depus demisia din fruntea liberalilor, in timp ce era gratulat ca “lichea”, “fara creier politic”, “chiulangiu” si “inconsecvent” de catre principalul invitat al talk-show-ului gazduit, in decembrie 1989, de Studioul 4 al TVR: Ion Iliescu.
Stelian Tanase a preluat o institutie cu o organigrama ce numara vreo 2500 de posturi, in urma restructurarii facute de Elwis Saftoiu, cu datorii uriase, cu famiglii si, implicit, o colcaiala de interese mai ceva ca pe Insula Serpilor in vremurile ei bune. Pe de-o parte, oamenii adusi de Tanase, desi nume mari (doar) la noi, nu au saltat audientele si nici nu au convins.
Angajatii TVR au avut, unii, atitudini fatise si virulente fata de noii veniti (Adelin Petrisor), in timp ce altii, mai pe sub caciula, il acuza pe Stelian Tanase de cumetrie pe fata si se uita la el ca la omul care vrea sa-i scoata din paine, dupa o munca de-o viata la o institutie unde se producea Petre Constantinescu, care-si mai zicea si Paul Everac. Sau unde fostul redactor-sef adjunct al Redactiei Actualitati (pe probleme de politica externa), Teodor Brates, chema tinerii sa “apere TVR” ca sa fie impuscati cu arme de calibrul 7,62×39 mm, folosit de MApN, nu inainte de a-l chema pe Ion Iliescu.
Revenind, Tanase mai este acuzat de catre sindicatele (ca sunt mai multe) din TVR ca ia decizii arbitrare, e tiran cu “angajatii de valoare”, ca cenzureaza mai ceva ca Tribunalul Revolutionar al Presei din Rusia din vremea puterii sovietice (vezi reclamatiile Monicai Ghiurco si, recent, ale Brandusei Armanca), ca, mai nou, face contracte pentru exit-poll, cu ocazia europarlamentarelor, fara aprobarea CA al TVR (lucru nedovedit) si ca a avizat favorabil propunerea de a reduce programul de lucru al angajatilor, de la opt la sase ore, si, automat, castigurile salariale ale acestora cu 25%.
Astazi, Sindicatul pentru Uniunea Salariatilor tv din TVR a initiat o forma de protest: greva japoneza, fata de “intentiile administratiei”, cum declara presedintele sindicatului, Dragos Bocanaciu. Si Bocanaciu a invocat “oamenii de valoare” pe care-i are TVR – “de ce trebuie colaboratori?” – deplangand managementul care nu “opreste hemoragia banilor in exterior”.
Dar nici inainte de venirea lui Tanase situatia nu era mai roz la TVR. De 25 de ani institutia functioneaza in regim de combinat ceausist, de unde nimeni nu pleaca cu mana goala, ba mai apuca si ditamai pensia. Fara a arunca in derizoriu munca (deloc usoara) a celor multi si nestiuti, pe umerii carora vietuiesc, supraponderal, dinastii de sefi si sefuti, reforma TVR ramane vorba goala, cata vreme si sertarele ei sunt goale. Slava Domnului ca mai e asa zisa Arhiva de Aur. De la parter pana la ultimul etaj, fiecare da vina pe fiecare si fiecare vasleste cum il taie capul. Surse ne spun insa ca recentele evenimente de pe scena politica se vor repercuta, vorba aceea, live pe unele state de plata, logic. Mai mult decat atat, este posibil sa asistam la tot soiul de mutari de si prin birourile de decizie. Deocamdata, la ora actuala, in randurile oamenilor muncii din TVR domnesc doua constante: incertitudine si haos.
“S-au invatat sa nu faca nimic, sa stea pe salarii grase, sa se ocupe de intrigi si sforarii. Ii cunosc bine. Din cauza atmosferei irespirabile am plecat de acolo. TVR este un debuseu unde isi plaseaza diverse treburi, amante, rude, si clienti diversi indivizi care ajung temporar la putere. Cred ca faceti fata cu greu interventiilor din partea ministrilor, senatorilor, deputatilor, sefilor de partid. As putea sa va dau o lista cu cei care conduc TVR azi si cine se afla in spatele fiecaruia”. Fragmentul face parte din scrisoarea unui fost salariat al TVR, trimisa directorului Stelian Tanase si publicata de acesta pe blogul personal. Chiar asa, cine conduce, intr-adevar TVR? Sau nu mai are importanta? Vorba aceea: Ia-o tu, ca inca mai e calda.