Parlamentul European a aprobat o directiva initiata de Comisia Europeana, conform careia bancile sunt obligate sa accepte cererile de conversie in moneda locala a creditelor in valuta. Decizia se aplica si bancilor romanesti, care trebuie sa accepte si negocierea dobanzilor in favoarea clientilor.
Ca orice decizie a Parlamentului European, si cea privind conversia creditelor in valuta in imprumuturi in moneda locala are termen de implementare doi ani, dar, oricum, este un prim pas. In consecinta, Banca Nationala a Romaniei, si Palamentul Romaniei trebuie sa pregateasca, sa adopte si sa implementeze in sistemul bancar reglementarile privind conversia creditelor. Multi bancheri vor sari in sus, spunand ca, de fapt, conversia in lei a imprumuturilor in valuta are deja loc si ca nu ar mai fi nevoie de reglementari. Da, asa este, insa e vorba de niste „nuante”: conversia se face prin refinantare, nu prin conversie propriu-zisa, iar operatiunea are loc daca si cand (si mai ales, cum) vrea banca, fara ca institutia financiara sa fie obligata acum sa efectueze astfel de operatiuni.
Facilitati pentru debitori
In termen de maximum doi ani, conversia se va face insa obligatoriu, la cererea clientilor, acestia urmand sa beneficieze de conditii care sa-i avantajeze. Astfel, vorbim de dobanda propriu-zisa, media (robor) de pe piata bancara la sase luni, aplicabila la conversia/refinantarea creditelor fiind acum de cel mult 3%. O dobanda mai mica poate insemna si o rata mai mica, dar clientii mai au o facilitate stabilita de Directiva CE. Este vorba de posibilitatea negocierii dobanzii, actul normativ european precizand clar ca banca trebuie sa ofere un cost al creditarii in favoarea clientului. Directiva mai prevede ca, la conversia creditelor, cursul valutar utilizat va fi cel din ziua solicitarii/aprobarii preschimbarii in lei a imprumutului in euro (dolari, franci elvetieni etc.). Spre comparatie, in Ungaria, guvernul de la Budapesta a stabilit prin lege ca, la conversia in forinti a creditelor in franci elvetieni se va folosi cursul valutar din momentul contractarii imprumutului in valuta, care in urma cu cinci ani, de exemplu, era la jumatate fata de valoarea actuala.
