Ziaricilor, ziaricilor, tampitilor, tampitilor, pe stadionul Dinamo a murit si un scriitor!

Zdrentele de ziarici se dau si doctori, si chimisti, si ingineri, se pricep si la dezinfectanti, si la defibrilatoare, dar habar n-au de presa.

Prostoboii inventariaza mortii lui Dinamo, dar au uitat ca pe stadionul aflat intre Spitalul de Urgenta si Circul de Stat a murit si un om care nu era un suporter de rand. Petre „Conti” Barbulescu. S-a prabusit in tribuna, in 2005, la meciul Dinamo-Everton. Moartea pare democratica, dar nu e. Moartea ne imparte in uitati si oameni cu posteritate. Conti Barbulescu ar merita  sa faca parte din a doua categorie. Stomatologul Conti a scris jumatate din scheciurile din anii ’70, pe care le difuzeaza TVR, ca sa radem si azi. Cealalta jumatate apartine lui Baiesu. Sigur, exagerez, au mai fost Dan Mihaescu, Octavian Sava, Mihai Maximilian, dar erau copii de mingi pe langa Baiesu si Conti. Petre Barbulescu nu a fost un implinit, nici ca medic (a cam fentat stomatologia), nici ca scriitor. Dar avea momente de stralucire si farmecul meseanului de mare clasa. A lasat titluri („Superb ungher de mitocani”, „Sezon de jigodii”) si expresii („e trist talentul fara bani”) memorabile. In amintirea lui, o poezie din volumul „Serenada pentru sacaz si orchestra”. Aceasta poezie nu va ramane in istoria literaturii. Dar e o poezie frumoasa.

„Eu vinul l-am iubit cu fete,

In multe nopti ce nu mai vin

Cu un pahar jumate plin,

Jumate gol de timp putin,

Eu vinul l-am iubit cu fete…

Doar luna, de argint pecete,

Sfinteste vinul cu-n suspin,

Intr-un pahar jumate plin,

Jumate gol de timp putin,

Eu vinul l-am iubit cu fete.

Sa ma faci, Doamne, mai frumos

E si tarziu si de prisos,

Iar sa ma faci destept din prost,

Nici n-avem timp, nici n-are rost…

Eu, daca e ceva sa-ti cer,

Fa-ma maine cum fui ieri:

Cu un pahar jumate plin,

Jumate gol, de timp putin.

… Tarziu, el va fi plin la loc

Doar timpul nu va fi deloc”.