Oripileaza oamenii prevazuti cu ganduri, sperie copiii si exercita fascinatie asupra adolescentilor acneici. E un fel de Rambo romanesc, care n-are parte de gherile si dusmani. Viteazul mascat reprezinta un apendice social, o inventie a societatii concurentiale. Oamenii puternici si bogati se simt in siguranta daca au in preajma gorile. Problema e ca aceste butaforii musculoase si ambulante, create din flotari, steroizi si pauze de idei, chiar sunt convinse de necesitatea lor.
Exista doua scene vazute des care ilustreaza ridicolul acestei meserii. Sa zicem ca un om de stat sau de afaceri coboara treptele unei institutii. Importantul personaj e incadrat de vanjosi badigarzi. In momentul in care camerele de luat vederi se indreapta spre el, omul public se micsoreaza. E apasat de ganduri si neliniste, nu stie ce intrebari i se vor pune, nu mai acorda atentie tinutei. In acelasi timp, gorila, care nu are nicio problema, capata proeminenta, isi umfla muschii, se incrunta, de parca ar fi primit vizita unei idei.
O scena la fel de caraghioasa se petrece pe sosele. Uneori, demnitarii nu se grabesc, iar girofarul nu ne sacaie nici cu lumina, nici cu galagie. Jeep-ul opreste la stop. In clipa aia, portiera din spate se intredeschide si vezi un tip concentrat, cu o mana pe pistolul tinut la brau. Cu ochii sai mici in raport cu fata ciolanoasa, vegheaza strada, cauta potentialul asasin. In vremea asta, oamenii cumsecade merg linistiti, in nevoia lor si n-au nici o treaba cu stapanul tau, bai, bruto!
