Vama Veche și St Tropez

Vreți să vedeți cum se manifestă comunismul rezidual? Imediat. Ați auzit de doamna sau domnișoara Sidonia Bogdan? Nici eu, dar îl urmăresc pe o centură de socializare pe Gelu Sindilar, un om care are școala veche a orașului.

Am înțeles că doamna Bogdan lucrează la ziarul condus de Tolontan și gândește ca atare. Dumneai a făcut o înfierare pe facebook. „Infractorul Cristi Borcea are un ștrand în Drumul Taberei. (…) Biletul de intrare e 60 de lei, un preț huge pentru un ștrand de cartier. Aveam în geantă o sticlă de apă plata, care costă trei lei. Dau să intru în ștrand și au venit două matahale la mine să mă scoată afară pentru că am îndrăznit să intru cu sticluța de apă în geantă.” Și s-a lamentat în același registru încă vreo 15 rânduri, de parcă era obligată să meargă la ștrandul lui Borcea. N-am spațiu să reproduc toată capodopera. Dar bag replica lui Gelu Sindilar, care mă scutește pe mine să scriu, mai apăsat decât el, ce gândesc. „Vedeți, asta vă ziceam …hai cu o apă, cu un pateu, două – trei felii de salam … să întindem masa. Și apoi comerciantul e jegos. Nu, mă, tu nu știi să respecți o afacere!”

Doamna care iese în oraș cu pachet de acasă nu mă mai interesează. Cât despre Tolontan – a rezolvat el fotbalul cu Dosarul Transferurilor, așa că de ce ar mai conta un ștrand? Peste zilele alea din martie 2014 eu nu pot să trec. Opt oameni au ajuns la pușcărie, iar gloata țipa pe stadion „Opt pușcăriași așteaptă un Naș!” Familii distruse, clipe îngrozitoare.

În termenii ăștia – cu pușcărie, cu infractori – gândesc toți cei care vor să salveze ceva. Înainte de Uniunea Salvați România a fost „Salvați Vama Veche!” Iar Vama Veche poate fi salvată într-un singur fel: să fie scoasă total din mâinile bărboșilor care voiau să o salveze. Au fost niște prieteni la Vama Veche și mi-au povestit că s-au rărit rockerii și oamenii de igienă exemplară, care stăteau în corturi și aveau teancurile de păr de pe obraji mai groase decât teancurile de bani. Bineînțeles, ei disprețuiesc cash-ul. După ce le vine nota, mai cer o lămâie lângă cele două hamsii și achită diferența tot cu cardul. În fine, important e că la Vama Veche au apărut pensiuni boierești, restaurante boierești, porții de sturion boierești.

Ca să forțez nota, să știți că și St Tropez a pornit așa. Înainte de seria cu „Jandarmii” lui Louis de Funes a fost filmul „Și Dumnezeu a creat femeia” cu Brigitte Bardot, iar înainte de Brigitte Bardot a fost pictorul Signac. Aproape fiecare localitate din sudul Franței e legată de un pictor. Aix en Provence de Cezanne. Cagnes sur Mer de Renoir. Menerbes de Picasso. Cassis de Lucian Grigorescu, ca să bag și un român. Biot de Leger. St Paul de Vence de toți impresionistii și cubiștii importanți. Și Monte Carlo de Cristian Rizea.

Dacă tot ne jucăm și punem Vama Veche lângă St. Tropez, atunci noul Olimp va fi Cannes, Mamaia e Monte Carlo și Eforie Sud e Menton. În 1990, când au venit în România niște francezi cunoscuți din turism, aceștia au spus că potențialul cel mai mare îl are Eforie Sud, fiindcă posedă foarte multă vegetație, iar distanța dintre Mare și Techirghiol e de numai un kilometru. Țin minte că la Eforie Sud era și un spital de ortopedie, într-o veritabilă grădină botanică. Sanatoriul se află pe stânga, cum vii dinspre Constanța. Foarte mulți oameni, din toată țara, s-au vindecat acolo în anii ’70 – ’80. Sigur, s-a lucrat bine și după revoluție. Îl știu eu pe unul care s-a dus la Eforie în cârje și după 30 de zile a plecat fără ele. I s-au furat.