Televiziunea bugetofagă, de pe urma căreia vor lua pensii mari toți tâmpitozaurii piloși, face și lucruri remarcabile. Miercuri, TVR a difuzat o capodoperă a lui Visconti, „Rocco și frații săi”, și un interviu cu criticul și profesorul universitar Ion Vartic.
Istoricul literar Ion Vartic ni l-a adus în case pe ultimul Caragiale, Vlad Caragiale. A fost scriitor și a murit în Franța, în 2006. Domnul Vartic avea și fotografii ale lui Vlad Caragiale. Era un bărbat frumos „ca un actor de cinema din anii ’30.” Nu prea semăna nici cu bunicul (I.L. Caragiale), nici cu unchiul Matei(u). Era leit mama sa, Tuski, fiica lui I.L. Caragiale, măritată cu bancherul Aristide Blank. Sau „măritată și cu Blank”, pentru că Tuski a mai avut trei soți. Vlad Caragiale a fost toată viața obsedat de unchiul Matei(u), dar în scris era limpede ca bunicul din Haimanale. De la Matei(u) a luat pasiunea pentru doamne mai în vârstă. Despre cărțile lui Vlad Caragiale eu nu voi pomeni, din simplul motiv că nu știu nimic și, oricum, nu-i datoria mea, ci a Academiei, a Ministerului Culturii, care ar trebui să-i recupereze opera – dacă o fi vorba despre operă.
Vlad Caragiale a murit în 2006 și noi nici nu aflaserăm că a trăit până în 2006. Acum pe bune, ce a făcut România pentru Caragiale? Am eu un exemplu savuros. Pe strada Maria Rosetti, din sectorul 2, sunt două case ale lui I.L. Caragiale, aflate la 25 de metri una de cealaltă. La mijlocul distanței dintre imobile se află statuia lui Caragiale, într-o janghină de părculeț. Ghiciți ce a înfăptuit primarul, ctitorul și generalul Onțanu, în 2012, închipuindu-și că așa îl scoate pe Caragiale din mizerie! A pus imitație de marmură în jurul statuii. Caragiale disprețuia solemnitățile. Dacă s-ar vedea prizonier în imitație de marmură, ar râde cu gura lui Urmuz până la urechile lui Ion Băieșu, care a locuit 30 de metri mai jos, aproape de intersecția Calderon cu Maria Rosetti. Generalul Onțanu i-a făcut mausoleu lui Caragiale! Asta-i România. Și câte exemple din astea mai există! La Universitate, vizavi de statuile făcute de Carrier – Beleuse (Mihai Viteazu) și Ettore Ferrari (Ion Heliade Rădulescu – lui Ettore Ferrari îi aparține și Ovidiu, din Constanța) nu mai avem buchiniști, ci trotinete electrice, pe care le închiriază niște copii bătrâni și derutați.
Profesorul Vartic a avut o observație tulburătoare. „Familia Caragiale a venit din Grecia, la începutul secolului XIX, și s-a stins în Franța, la începutul secolului XXI.” Ion Luca Caragiale și Matei(u), mai ales Matei(u), au fost doi pirați care au jefuit inima Bucureștilor și pe urmă au legănat-o pe valurile Mediteranei. Vlad Caragiale e înmormântat la Vichy, dar mie mi-ar fi plăcut să fie purtat mai jos, spre Provence, și îngropat sub un măslin bătrân. Măslinul este steagul Mediteranei, măslinii pot sări de 1000 de ani. În Grecia, măslinii sunt destul de ieftini, dar în Franța, un măslin de 250 – 500 de ani costă și câteva zeci de mii de euro. La începutul anilor ’90, dacă te tocmeai, scoteai un măslin de 500 de ani la 5.000 – 10.000 de franci. Măslinul este Muzeul de Istorie, de Literatură și de Artă al lui Dumnezeu.
