La turnatorie suntem precum Croatia la fotbal. Avem talent si indarjire pentru asa ceva. In ultimii ani m-am intrebat mereu cum e posibil sa faca atatia oameni atatea denunturi, mii de denunturi. Si nu toti au fost stransi cu usa. Unii sunt construiti pentru a produce si a deserta toata rautatea lumii.
„Memoriile” lui Valeriu (Bartolomeu) Anania, mitropolit scriitor si detinut politic (sub Antonescu, sub comunisti) sunt o marturie zguduitoare despre felul in care a fost otravita chiar si Casa Binelui, adica Biserica Ortodoxa. Dumnezeul literar al lui Anania a fost Tudor Arghezi, ceea ce nu inseamna ca slabiciunile mesterului Arghezi au fost cautionate, in aceste memorii. Voluminoasa carte a aparut in 2011, la Polirom. Va prezint mai jos o marturie teribila, ca sa nu scriu ingrozitoare, din anii ’50. Poetul Radu Gyr fusese eliberat din inchisoare si statea intr-o camaruta alaturi de sotie, fiica si o cumnata. De aici citez din Valeriu Anania. „Vorbindu-i odata Patriarhului despre promiscuitatea in care era obligat sa traiasca poetul Radu Gyr (pe un spatiu mai restrans decat o celula de puscarie), acesta si-a adus aminte ca la o casa parohiala din Bucuresti se eliberasera doua camere, cu bucatarie si baie, prin mutarea unor locatari, si m-a autorizat sa intocmesc formalitatile necesare, prin Arhiepiscopie, pentru ca acea locuinta sa-i fie repartizata poetului si familiei sale. M-am dus la preotul respectiv cu ordinul scris al Arhiepiscopiei, dar m-am izbit de rezistenta inversunata a preotesei, care tipa si batea cu pumnul in masa si urla ca nu va permite ca acele doua camera sa fie ocupate de altcineva decat de o nepoata a ei (pentru care, de altfel, si provocase mutarea vechilor locatari). Cand si-a dat seama de identitatea noului solicitant, preoteasa a prins a ameninta si cu… Securitatea! Patriarhul a trebuit sa dea inapoi; nebuna putea sa-i pricinuiasca poetului neplaceri si mai mari. A ramas sa asteptam pana la o noua posibilitate in cadrul proprietatilor bisericesti, o posibilitate care n-a mai venit.”
Nu trebuie sa ne mai mire nimic, daca o mahalagioaica a putut sa-l obstructioneze si sa-l ameninte cu Securitatea pe un Patriarh care a vrut sa ajute un poet.
