1. Am făcut rapelul cu Astrazeneca. M-a învățat o doamnă doctor, da-i-ar Dumnezeu sănătate!, să iau un paracetamol la câteva minute după înțepătură. N-am avut nimic, nimic, nimic. „Dar pe termen lung?”, vor întreba vaccino – scepticii. Pe termen lung cred că mai facem un vaccin peste vreo șase luni sau un an, fiindcă Big Pharma a văzut că merge. Suntem toți o apă și niciun pământ, avem mai multe tulpini decât rădăcini, iar cei care ne conduc sunt ca nuferii, adică au apărut din străfunduri de baltă.
2. Apropo de bălți. Am fost la nunta unui userist marginal, candid. Un tip imaculat peste tot. Mireasa era femeie. Soțul model n-a înșelat-o decât cu bicicleta. Omu’ s-a lipit doar de câteva burse la Viena. Sigur, ateu și el. Naș era un politician userist tot mic, dar cred că va ajunge ministru, pentru că e destoinic. I-a ordonat partidul să nu jure pe Biblie, el a ascultat, iar bunica lui, când a auzit ce a făcut nepoțelul, a început să plângă. „Ha, ha, ha, să vezi cum bocea mamaie!” Meniul de nuntă – auster. Când a venit peștele, mi-am dat seama că au secat și bazinele de fier de la supermarket. Într-o farfurie mare era un caras cât palma, dat prin mălai. Caras la nuntă nu mai mâncasem. Nici n-am mâncat, am devenit brusc ecologist, am căutat o pisică. Socialismul se construiește cu sacrificii. Mulți activiști de partid de pe vremuri ziceau lozinci ca să-și apere scaunul. Useriștii mănâncă lozinci și caras din convingere.
3. Lupta anticorupție s-a fleșcăit precum covidul. Eu cred că ar trebui transferată în literatură. John Le Carre povestește, în „Genul nostru trădător”, că un rus a cumpărat pe o insulă o proprietate cu bani aduși în coșuri de rufe împrumutate de la hotelul unde închiriase nu știu câte etaje. Și proprietatea avea, printre altele, un teren de golf cât un cartier – dormitor din București. La noi, incoruptibilii sunt mai haioși decât corupții. Avea Ion Băieșu un personaj, Mielu. Și Mielu a vrut să-i dea o șpagă de 5000 de lei unei secretare de la școala de ambliopi. Lui Mielu îi trebuia un certificat de pensie pe caz de boală. Dar a fost descurajat de soțul secretarei, care i-a spus: „domnu’ Mielu, nevasta-mea nu primește! După ce că e urâtă ca dracu’, mai e și cinstită!”
