Pe facebook s-a terminat aglomerația wimbledoniană, așa că voi scrie și eu câteva rânduri despre Halep.
A făcut un turneu măreț, demn de John McEnroe. În anii ’80, McEnroe a câștigat un Wimbledon cedând un singur set și pe acela unui român, Florin Segărceanu. Halep a pierdut un singur set în fața unei românce, Mihaela Buzărnescu. Ilie Năstase a dus la Wimbledon povestea Balcanilor. Simona a luat trofeul, cu pragmatismul aromânilor. Năstase a jucat tenis cu un buchet de flori racordat de Stradivarius. Domnișoarei Halep ar trebui să-i mulțumiți că nu s-a apucat de tir, fiindcă am avut campioni olimpici și la tir. Primul nostru campion olimpic a fost la tir. Era să scriu „normal că l-ați uitat.” Normal că n-ați auzit de el. Iosif Sârbu îl chema. Ce mi-ar fi plăcut ca Simona să-i nimerească pe atârnătorii momentelor ei de inspirație, generate de muncă, încăpățânare și surzenie – s-a făcut că nu-i aude pe opinioți! Și ăștia sunt mulți. Se ilustrează la televizii și pe facebook. „Vaaai, ce emoții am!” Sunteți indecenți și sunteți indecente! Nu interesează pe nimeni emoțiile voastre. „Dacă mor în timpul acestui game, să știți că…” Sictir, că dacă nu mureai, poate mai trăiai, nesimporcule! „Simonaaaaa, nu ne face asta!” Ce să vă facă, mă, vouă?
Tenismenii de pe facebook au rachete (spațiale) în capete, iar la faza terestră le iese doar reverul cu lipiciosul, sub plapumă. Am văzut, la televizor, foarte multe meciuri alături de mari sportivi. Includ aici și partide de tenis. Niciun campion nu făcea ca maimuța. Îmi amintesc și un instantaneu legat de Halep și Ilie Năstase. Se întâmpla în restaurantul unui hotel din Poiana Brașov. Simona pierduse finala de la Australian Open. Cei care au zbierat cel mai tare în primul set, până să vină ciorba de burtă, o înjurau cu râvnă la final, când târau papanașii prin smântână. Ilie Năstase s-a enervat puțin, dar nu pe Simona. S-a ridicat de la masă și, înainte să plece în cameră, mi-a zis „ăștia au început s-o înjure, dar va câștiga la Roland Garros!”. Și așa a fost.
După triumful Simonei la Wimbledon, sportivii mari (Nadia, Năstase, Hagi) au felicitat-o, iar estropiații de pe facebook au comparat-o. Da, grija lor era să întrebe, folosind avantajul timpului prezent, care e cel mai mare sportiv român al tuturor timpurilor. Nadia, Halep, Năstase sau Hagi? Sunt aceiași jegoși care, în urmă cu două luni, întrebau „cu cine ați ține dacă s-ar întâlni Halep și Bianca Andreescu, fetița noastră din Diaspora, pentru care Statul Român nu a făcut nimic?” Mda. Comuniștii n-au ajutat prea tare tenisul, Iliescu și Băsescu n-au făcut nimic pentru tenis, iar în mandatul lui Iohannis, tenisul a fost îngropat. Vecerdea, finul sasului elocvent ca un Trabant, a blocat aproape trei ani bugetul Federației de Tenis. Așa, printre emoții și mlaștini umplute cu lacrimi, când muriți și înviați, de ce nu pomeniți și despre chestia asta? Cioran era cu „Lacrimi și Sfinți”, voi sunteți între lacrimi și flegme. Ce-am mai plâns, ce-am mai scuipat! Iar tineretul n-are muci în nas, ci iarbă, mai multă iarbă decât la Wimbledon. Finale de Cupa Davis, Grand Slam-uri câștigate, numărul unu mondial feminin, numărul unu mondial masculin, dar legea o face Vecerdea, antrenorul de varice sibiene.
