Se vand brazi pe centura Bucurestilor. Da. Brazi! Pe centura! Asta spune totul despre capitala Romaniei. Spiritul Craciunului patrunde in Bucuresti pe soseaua unde prostituatele stirbe ii colinda pe soferii turci. Intre centura si marginile orasului — malluri.
In ultimul weekend, toata Capitala s-a pregatit de Craciunul comercial si alimentar. Lume nervoasa, trafic blocat ca in cursul saptamanii, risipa de bani — unii si-au spart economiile, altii s-au bagat in datorii. La televizii, spectacol in aceeasi nota, cu porcul (viu sau facut carnati) in rolul principal. Ziarele asijderea, pe calea lor cea dreapta. Condamna legitim excesul de Hrusca, dar cantaciosul cu late blonde mi se pare benign in comparatie cu stirile de prima pagina. Aici e si vina Bisericii Ortodoxe. Ii cam lipsesc oamenii care o pot sluji pe hartie. Avem multa patristica (literatura scrisa de preoti) in limbaj de lemn bisericesc, iar dintre jurnalisti, Florian Bichir este singurul om cu studii de teologie care se poate exprima (m-am convins citindu-i cartea „Letopiset contemporan — compendiu national-ortodox”) pe limba credinciosilor la fara frecventa. Ne prisosesc, in schimb, patronii de presa, actuali sau fosti, care se simt bine in roluri de filantropi smeriti.
Am povestit si inainte de Paste ca la intrarea in Biserica de la Gradina Icoanei se gaseste o scara de lemn, masurand vreo 3 metri si prevazuta cu o placuta de tabla aurie, pe care scrie „donatie Marius Locic”. Daca dadea o scara rulanta, il faceau popii actionar. Am fost si ieri la Biserica. Podisca lui Locic s-a cam deteriorat. Trimite-ti un tamplar s-o mai lustruiasca, domnu’ „ctitor”!
Esti c-am dus la biserica