Papa Francisc a spus ca nu stie cine e Emmanuel Macron, candidatul favorit la presedintia Frantei. Daca Patriarhul Romaniei ar fi intervenit atat de transant intr-o campanie electorala, presa noastra l-ar fi spanzurat de limba clopotului de 25 de tone, care a deschis jurnalele televiziilor.
Dar autoritatea Papei se bazeaza pe catedrale. Noi nu avem voie sa ridicam una. In Top 10-obiective turistice din fiecare metropola se afla un Dom, de foarte multe ori pe primul loc. Noua ne plac „lemnul si spatiile mici” (adica sicriul si groapa), potrivit unui cantec celebru si cretin. Papa ar fi nimeni, daca n-ar avea in spate San Pietro si Capela Sixtina. Plus Notre-Dame de Paris, Domurile din Florenta, Viena, Koln, Milano si alte filiale ale Vaticanului. Din acest motiv a rezistat catolicismul in Franta si dupa 1789, cand negustorii de arta coborau preturile pe care le plateau pictorilor pentru o Inaltare sau o Fecioara Maria, mintindu-i ca sentimentul religios e in descrestere.
Si fiindca n-avem nevoie de catedrale si am ramas la faza de bisericute de lemn (unele monumente etnografice, nimic de obiectat) intre fanete, mosmondim subiecte din „roaba cu sampanie” dintr-un club. Nu-i nicio roaba. E o frapiera ca o lectica romana miniaturala si e aerodinamica precum un Lamborghini al distractiei, ca si Ferruccio Lamborghini a inceput cu tractoare, dar noi, fiindca am ramas cu mintea in faza de tractoare, discutam despre roabe. N-am inventat nimic, nici macar in materie de depravare. In urma cu 125 de ani, Toulouse-Lautrec le oferea oaspetilor, la petrecerile sale, friptura din carne de maimuta si umplea garafele de vin cu pestisori aurii. Lautrec era un monstru pitic, schilod, barbos si betivan, care, cand o lua razna de la coniac, se imbraca in camasa rosie, manusi roz si jacheta verde croita din postavul unei mese de biliard.
Regret, dar presa e chiar mai jos decat societatea. Lipsa de inventivitate e intrecuta doar de meschinarie. Si ce oameni cu fantezie au fost marii nostri scriitori de gazete! Va dau un exemplu, ca tot injuram medicii. Macedonski a vrut sa scoata o revista si pe o pagina intreaga sa publice numele ultimilor morti ai Capitalei, iar in dreptul fiecaruia sa scrie „s-a tratat cu doctorul cutare”. Ca sa nu-si vada numele langa pacienti, medicii ar fi trebuit sa cotizeze. Macedonski nu a mai facut revista. Ideea e ca si pentru golanie ai nevoie de creier. Astia n-au.
