Azi nu mai are nimic din ieri in politica. Dezvolt, pe puncte.
Serviciile Secrete. Inainte, politicienii controlau Serviciile Secrete. Pe urma, parlamentarii si ministrii s-au pretins, poate chiar au fost, victimele Serviciilor Secrete. Acum, Serviciile Secrete se lucreaza intre ele. Primul Serviciu Secret l-a infiintat Constantin Brancoveanu. Din pacate, Brancoveanu a fost un securist atat de reusit incat un var de-al lui, din familia Cantacuzino, l-a sifonat turcilor, pentru ca intretinea corespondenta cu Viena, Venetia si Rusia. Cum a sfarsit domnitorul, stiti. Brancoveanu este romanul absolut. Martir si ctitor, sef de turnatori si turnat.
Politicienii. La alegerile locale, candidatii sareau cu bani la televizii. Acum, ii suna pe realizatorii de tocsoaie si se milogesc. „Sa moara copiii mei, invita-ma la emisiune, ca ma revansez dupa ce ies primar!”. Daca ajung primari, uita de promisiuni. Ceea ce ma enerveaza e ca sunt niste escroci fara detenta, care se jura aiurea pe copii. In prima jumatate a secolului trecut, exista un negustor, mai mult un intermediar, de tablouri, care ii tepuia pe pictori. Le lua cate zece lucrari si dupa un an le dadea banii asa, pe o juma’ de lucrare. Dar cand ii intalnea, ducea mana la inima si se jura „sa moara viitorul meu ca maine iti dau banii!”. Stiindu-l credincios, artistii acceptau amanarea. Criticul de arta Petre Oprea a povestit ca pictorul Moser Padina n-a mai suportat. Cand a auzit, a nu stiu cata oara, vrajeala cu „sa moara viitorul meu!” si a asistat la tot circul cu mana dusa la inima, Moser Padina l-a luat pe escroc de sacou si l-a scuturat. In buzunarul interior al hainei, avea ziarul „Viitorul”, organul de presa al liberalilor.
Cantaciosii. Pe vremuri, scarnaviile autointitulate artisti se imbogateau la chermezele electorale. Nici pe dilibadisti nu-i mai cauta nimeni. Dar mi-as dori sa-i caute organele, pentru banii negri de altadata. Ah, ce mi-ar placea sa-i aud pe cantaciosi bagand vechiul refren de spelunca „Banii mei munciti cu gura mi i-a luat Procuratura!”.
