In loja de la Roland Garros a lui Ion Tiriac, Monsieur Agop Kirmiziyan (acel „y” contine substanta unui film de aventuri) este invitat permanent. Dar nu-i un invitat de onoare. N-are un loc fix. Sta pe unde apuca, pe unde il lasa Tiriac, in functie de ceilalti oaspeti si de interese.
Asa a fost si in afaceri. Tiriac le-a inghitit pe cele dolofane, iar pestele-pilot Agop a ciupit ce a mai ramas. Cat sta Tiriac la Paris, Agop se achita impecabil de indatoririle sale de prieten si de sambelan. Este tovaras de-o viata cu Tiriac. Armean nascut la Ploiesti, stabilit in Franta din tinerete, si-a luat cetatenia romana abia in 2005, iar pe cea franceza (cu tot cu „y”) a obtinut-o dupa 2005, fiind cetatean turc pana la senectute! Se stie doar ce buni prieteni sunt turcii si armenii! Pe vremea lui Ceausescu, Kirmiziyan era armeanul din Occident care dezvolta afaceri cu Romania. Organele statului comunist il primeau cu plecaciuni la Otopeni, iar Sancho Panza al lui Tiriac cumpara broderii de la Romartizana pentru Emmanuelle Khanh (creatoarea de moda a murit in februarie 2017) si le imbraca pe frantuzoaice cu iz etnic si exotic. Ceausescu l-a decorat pe Kirmiziyan. Dar are parte de onoruri si astazi. Fundatia Alexandrion l-a premiat pentru ca a salvat industria usoara de la faliment. Are o fabricuta de textile si plateste muncitorii cu salariul minim pe economie.
De obicei, Agop e disciplinat. Tinerelul in varsta de 86 de ani nu iese din cuvantul lui Tiriac. Dar acum se pare ca isi pregateste debutul pe cont propriu. A intrat in conflict cu academicianul Eugen Mihaescu pentru niste tablouri care ii apartin marelui artist plastic si se afla in locuinta inchiriata la Paris de fosta nevasta a lui Mihaescu, aceasta fiind – ce intamplare!- si mama fiicei lui Kirmiziyan. V-am zapacit? Nimic nu-i simplu cu Agop! Miza o constituie 11 uleiuri (pe panza si carton) de Mihaescu, doua lucrari originale reproduse pe o coperta „Time” si pe una „The New Yorker”, o natura statica de Horia Damian, un desen de Jean Michel Folon si un ulei pe panza de Corneliu Baba, care reprezinta patul germinativ al ciclului „Regele Nebun” – cele mai bine cotate lucrari de Baba. Fara sa ii apartina, Kirmiziyan vrea sa scoata tablourile la licitatie, iar banii sa-i doneze pentru cercetari stiintifice. Impresionant! Armeanul arghirofil incearca sa para generos cu bunurile altuia! Face donatii, ca doar in orice negustor armean de bluzite zace un Zambaccian! Agop – mare filantrop! Sunt curios daca Tiriac banuieste ceva, daca Mosului (Tiriac) ii place Baba (Corneliu)!
