AcasăEditorialRazvan Ioan BoanchisRenașterea stațiunii Olimp

Renașterea stațiunii Olimp

Am fost câteva zile la Olimp, stațiunea tinereții mele. De la 17 la 30 de ani mi-am făcut vacanțele la Olimp. După ce Mazăre a readus la viață Mamaia, m-am întors la Mamaia, unde aveam familia maternă. Am trădat Olimpul fără nicio remușcare, recunosc. Întotdeauna am iubit Mamaia mai mult decât Olimpul.

Mamaia are plajă și hoteluri peste Olimp. Nu mai amintesc despre cultură și istorie. Dar ce am văzut, zilele astea, la Complexul Panoramic și Belvedere, m-a impresionat pentru că nu credeam că hotelurile astea se vor mai întoarce vreodată la viață. Clădirile trăiesc și ele, trăiesc prin amintirile oamenilor și prin faptele noastre de zi cu zi. Ultima dată am trecut prin Complexul Amfiteatru în urmă cu doi – trei ani și părea un mausoleu bombardat în care am căutat prietenii și fetele cu care veneam la Mare în anii ’90. De mulți dintre ei m-a despărțit viața, iar câțiva băieți și o fată s-au prăpădit.

Dacă în față la Amfiteatru ar fi o plajă cum trebuie, Complexul Phoenicia Blue View ne-ar face să abandonăm anumite destinații de vacanță din străinătate. Iar aici e treaba Guvernului. Statul trebuie să investească în „lungirea” plajei. E mult spus că nu ne-am mai duce în Grecia, dar Bulgaria și Antalya chiar ar fi de lepădat. Din punct de vedere al coloritului, noul complex Amfiteatru chiar seamănă cu resorturile din Turcia. Unele detalii par stridente, dar nu trebuie uitat că așa sunt destinațiile de vacanță. Lumina solară se mariază cu o cromatică optimistă. Las Vegas-ul, de pildă, nu e un loc pentru domni în costume gri. Am senzația că patronul noului complex Amfiteatru a înțeles foarte bine cum funcționează zglobiul popor român. Sunt interesante chiar și statuile de pe plajă – busturi Eminescu, Mihai Viteazu, Kogălniceanu. Ultimul e grozav. E un Kogălniceanu care aduce puțin cu Alecsandri și un pic cu I.L. Caragiale. E un Kogălniceanu multifuncțional.

Iar seara, atmosfera este una de carnaval. Se cântă, se dansează, vin magicieni, dansatoare, saxofoniștii aleargă pe acoperiș, toată lumea se distrează, milionari și gură – cască, toată lumea are mască. Jocul măștilor bleu te trimite cu gândul spre Grecia.

Mi-a mai plăcut un lucru în Olimp. Pescăriile. Nici nu trebuie să te uiți în meniu. Ți se spune „mănânci ce au prins azi pescarii!” Așa-i și în sudul Franței sau în Grecia. Unde auzi „avem ciorbă de crap” – acolo nu e cârciumă de Litoral. Crap de la supermarket, crescut în bazine de fier.

Și mai e ceva oribil pe Litoral, mai ales la Mamaia. Farfuriile alea pe care scrie IHR Litoral sau așa ceva. Pe toți patronii care aduc mâncarea în farfurii mai bătrâne ca bunica i-aș amenda. Ai luat cârciuma de la Stat și n-ai putut măcar să schimbi farfuriile lui Ceaușescu?

author avatar
Razvan Ioan Boanchis
1.820 afisari

6 COMENTARII

  1. Anul 1998 merg la Neptun la un hotel drag noua chiar pe granitza cu Olimpul si cu vila impuscatului..Incepuse marea matrashire prin nenea Shpagaton-palmier dobrogean..mobilierul iti cadea pe picioare iar restaurantul hotelului era luat de altcineva in locatie(citeste jaf)de gestiune..Mi se spune ca numai strainii manaca pe terasa romanii inauntru intr-o caldura prafoasa..Am ajuns la mamagerul-managerilor ca sa mi se faca dreptate ca sa nu mor cu chelnerii de gat…Bleah..

    • La mare briza iti poate aduce f mult praf nisip si floace in mancare.Cum am patit eu. Fi fericit ca nu ai mancat pe terasa. Acum ai toata libertatea.

Comments are closed.

Zenville

Ultimele știri

proger