Mie îmi place acea Basarabie din poezii şi din poveşti. “Dor mi-a fost de dumneavoastră, ca unui zid de o fereastră”, “Ostaşi, vă ordon, treceţi Prutul!”, Puşkin plimbându-se prin Chişinău cu o grecoaică din România. Da, e frumos. E frumos în restaurante, unde te întâmpină o gastronomie spectacol. Cârciumarii par hangii din filmele cu haiduci, miroase a cuptor şi a secol XIX. E frumos şi pe stradă, iar meritul aparţine superbelor femei.
Asemenea minuni n-am văzut nici la Moscova. Şi se dovedesc foarte prietenoase. Plus că au pretenţii rezonabile. Nici regele timidităţii n-ar ajunge singur în cameră. E frumos şi în parcuri. Tot Chişinăul e o pădure. Moldova n-are nevoie să prindă rădăcini, fiindcă le-a păstrat pe cele seculare. Dar dincolo de mâncare, de parcuri şi de femei, e și urâţenie, e şi turpitudine. Românismul atât de scos la înaintare în aceste zile a fost înghiţit de economic, de interesul imediat. În ceea ce-i priveşte pe bărbaţi, se împart în două categorii. Musculoşii tunşi periuţă şi bărboşii patrioţi la nivel de lozincă. Pe vlăjganii de meserie badigarzi mai bine îi eviţi, dar nici pe neojunimişti nu-i recomandabil să-i frecventezi. Par candizi, dar sunt înrăiţi.
