Propagandistii de la Ministerul Culturii

Cand era ministru al Culturii, Mircea Diaconu a vrut sa repatrieze osemintele lui Brancusi, desi marele sculptor face servicii mai importante Romaniei in Cimitirul-Muzeu Montparnasse.

Asa se intampla cand actorii lasa scena pentru sedinte. Devin politruci. Hobita nu e Santa Croce, ca sa plateasca turistii 6 euro pentru a vedea monumentele funerare ale unor Michelangelo, Machiavelli si Galileo Galilei. Din punct de vedere material, nici 300 de cartiere Dorobanti nu pot strange intr-un an cat Santa Croce intr-o zi. Pe strada Zambaccian (celebra din motive care nu tin de cultura), se afla Muzeul Zambaccian. E chiar acolo, la 200 de metri de cafenelele din Dorobanti. Sambata, la pranz, Muzeul Zambaccian era gol. „Portret de copil”, de Brancusi, ca tot dorea Diaconu sa-i foloseasca posteritatea in transferuri macabre, crema pictorilor romani (N. Grigorescu, Andreescu, Luchian, Tonitza, Pallady, Tuculescu, Ciucurencu) si panzele lor cele mai reprezentative (de la „Padurea Fontainebleau”, a lui Andreescu, la „Lautul” lui Luchian), dar si tablouri de Cézanne, Matisse, Renoir, Delacroix si Picasso erau admirate de… de… Michelangelo, sculptat de Medrea si expus in curtea Vilei Zambaccian. Ca baietii de Dorobanti nu-si asociaza fitele si superficialitatea cu arta — ma intereseaza prea putin. Ei sparg sume grele la Monte Carlo, unde Zambaccian prefera sa locuiasca „la  hoteluri de mana a doua si sa cumpar un tablou care ma va bucura toata viata”. Dar unde erau elevii, de ce dorm Ministerul Invatamantului si Ministerul Culturii? Nu de Brancusi mort are nevoie cultura noastra de lamentatie. Trebuie sa-i propulsam pe clasicii picturii romane in efervescenta pe care o merita. In topul scos de revista „Capital”, mesterii despre care am invatat la scoala erau pe pozitii jenante, la capitolul vanzari. Iar cota le-o poate ridica Ministerul Culturii, printr-o politica ingenioasa, cumparand la urmatoarele licitatii, cu bani de la buget (si asa au disparut destui pentru sosele fictive), tablouri din colectii particulare, urmand ca acestea sa ajunga in Muzeele Nationale. Ar fi primii bani inmultiti (in timp, bineinteles) de guvern. Arta ofera cea mai buna dobanda. Dar cine sa faca asta? Actualul ministru al Culturii? Nu stie nimic, e un filozof de tocsouri.