Prima data cand astept ceva de la Crin Antonescu

Mi-a placut o idee exprimata de Oreste, pe marginea cazului Visinescu. Spunea ca el nu are pretentii ca PSD si PDL,  Iliescu si Basescu sa ia masuri impotriva tortionarilor care traiesc printre noi. Cele doua partide si liderii lor mai vechi se trag din toxicul FSN. Va amintiti: vreo 200-300 de morti pana pe 29 decembrie 1989, peste 1000 intre 22 si 31 decembrie, mineriada din 14-15 iunie, interdictia  de a intra in tara, data Regelui de catre Iliescu, fiu de ilegalist, el insusi dovedindu-se un comunistozaur desavarsit. Rezultatul: tortionarii, vreo 3000, au pensii de 5-6 ori mai mari decat detinutii politici.

Asteptarile lui Oreste vin dinspre PNL, partid care mai are in randurile sale destui batrani maltratati in inchisorile comuniste. Sunt curios ce reactie va dilibadi Crin Antonescu. Iar daca va fi rezervat, mi-e greu sa-mi inchipui cum se va mai uita la venerabilii care il legitimeaza. De la intelectuali nu am mari pretentii. S-au proletarizat. Multi carturari pe care ii stimez, si de la care am avut si mai am multe de invatat, scriu si povestesc ce mare smecherie a fost Revolutia franceza. Daaaa? In drum spre esafod, Maria Antoaneta l-a calcat, din greseala, pe calau si i-a spus „je vous demande pardon, Monsieur!”. Au fost ultimele ei cuvinte. Bagabontii si sarantocii au vandalizat Castelul Chambord, proiectat de Leonardo da Vinci. Asta-i diferenta! Haideti sa ramanem republicani, sa lasam gloata sa aleaga, fiindca se pricepe. S-a demonstrat. Eu, cand aud ca unul  o duce nasol, il intreb pe cine a pus stampila, in ’90. Daca marturiseste ca pe Iliescu, ma bucur ca e in impas.