Ponta a fost in biroul Angelei Merkel. Din cate am inteles, vizita a fost una fructuoasa. A durat 4 minute. Si dumneavoastra ati chemat instalatori in casa, dar mi-e greu sa cred ca le-ati aratat ce era in frigider. Sper ca Ponta a primit macar un pahar cu apa rece pentru Romania. Iar daca Frau Merkel ar fi purtat o rochie vaporoasa, o draperie cu insinuari de furou, ca judecatoarea Iulia Motoc la Cotroceni, eeeh, atunci tratatia oferita lui Victor, dar si articolul asta, ar fi deschis alte falduri, fronturi si perspective geopolitice.
Sincer, m-am bucurat ca un om de Stat valah s-a infiltrat prin ecluza Merkel. Mi-au venit in minte Poarta Brandenburg si fuga lui Petru Dumitriu, Check Point Charlie si Podul Glienicke, unde, in timpul Razboiului Rece, Uniunea Sovietica si americanii faceau schimb de spioni. Am fost in Berlinul de Est in ’83 si am vazut luminile Occidentului din Turnul de televiziune. Restaurantul se rotea, foarte incet, iar ospatarii serveau un meniu fix. Dupa aperitiv, aduceau supa de pui de balta. Inchipuiti-va ce senzatie ai cand mananci broaste la 2-300 de metri inaltime! Data viitoare cand voi ajunge la Berlin, vreau sa ma plimb pe Podul Glienicke. O sa-l intreb pe profesorul, scriitorul si, in subsidiar, securistul Costica Anghelache, de la Dinamo, daca poate sa-mi fie ghid.
Urmarind, fara a avea informatii esentiale, vizita lui Ponta, am gasit si ceva care m-a deranjat. Dupa consumarea protocolului cu Frau Merkel, premierul s-a pus la suete cu televiziile de acasa. Vreo ora cu Antena 3 si tot cam atat cu RTV, ca sa nu se supere Ghita. Isi improvizase si un studio. Minutul, sfertul de ora al unui prim-ministru au alte coordonate. Cat a batut taclalele cu analistii de la noi de pe prispa, putea sa angajeze discutii cu politicieni sau oameni de afaceri din Germania. Comportament provincial, Victore, ai dat dovada de comportament provincial! E ca si cum m-as duce eu la Paris, as avea bani de o singura masa si as plati 6 euro pe un mititel la restaurantul romanesc si securistic Doina.
