Politiceni pentru care nu merita sa te certi

In 1990, s-au spart prietenii de-o viata, chiar si familii, pentru politica. Acum regretam, zicem ca nu era o miza care sa merite. Merita, in comparatie cu miz(eri)a de azi. Daca nu-i enorm spus, Ratiu si Iliescu aveau idealuri.

Bine, bine, imblanzesc putin termenul. Aveau convingeri. Ratiu parea un personaj coborat din trasura istoriei printre blocurile ceausiste, dar era inaintea noastra exact cu acei ani despre care spunea Brucan ca ne lipsesc, iar Iliescu o ardea pe o perestroika de Oltenita. Batranul cu papion si activistul cu haina pusa tovaraseste pe umeri nu incercau sa se bage unul pe celalalt la puscarie si nu se bateau pe contracte. Basescu, Ponta si Antonescu tocmai asta fac. Si atunci de ce sa ma mai cert eu cu vreun prieten? Ca sa ia Videanu un minister jinduit de Voiculescu? Sau invers? Ca sa se lipeasca detestabilul tanar Sova de o combinatie a jenibilului june Boureanu? Sau invers? Ca sa se uite de sus zgripturoaica Pora la ceapista Dana Grecu? Sau invers? Regret, dar nu m-as mai certa nici macar cu un apevist, nu i-as mai insulta nici pe Botezatu sau Fuego pentru niste jegosi care au impins tara in criza, desi nu avea ce cauta acolo. La noi, salariul mediu e de 800 de lei, nu de vreo 2000 de euro, ca sa se poata pretexta ca am cocosat statul. Ia uite, dom’le, cum ma zgariam eu cu anturajul pentru niste lacomi care taie panglicile autostrazilor neterminate de alti lacomi! Paiata si Epava se smardoiesc pe milioane si ani de puscarie, iar Fraierii fac galerie, pe coji de seminte.