Ioan Rus merita Premiul Nobel pentru descoperirea lui. S-a prins ca erau presiuni la Ministerul de Interne.
El credea ca-i pus acolo ca sa se ocupe cu apicultura, iar in timpul liber sa dirijeze un cor de maici, dar l-au deranjat Basescu si Crin Antonescu. Pffffuuuu, ce tipi nepoliticosi, cu cata brutalitate l-au smuls din asceza pe Ucu Naucu’! Si cat se chinuise vizionarul din Cluj sa construiasca imaginile Rus-incoruptibil, Rus-strateg! Demisia lui naste intrebari precum ministrul de Interne-fricos?, ministrul de Interne-incapabil?, ministrul de Interne-santajabil?
Pe de alta parte, Ucu Naucu’ e de inteles. Poate ca reflecta la soarta lui Adrian Nastase cand a luat hotararea si a realizat ca transformarea referendumului in recensamant il va impinge pe ministrul de Interne, oricare ar fi el, intr-o situatie imposibila. Aici nu vorbim despre niste contracte date unor prieteni. Aici raman urme, acte. Un fanatic ar fi continuat. Rus, insa, e departe de a fi inconstient — i-am zis Ucu Naucu’ pentru culoarea articolului. El stie ca, in razboiul de acum, Basescu si Antonescu se dovedesc prea mici pentru a prezenta ei garantiile — „tu executa, ca numaram noi!”. Suspendatul si interimarul numara mortii, dar, in realitate, ei reprezinta mainile moarte din pokerul asta. Presedintii (2, in 2012), prim-ministrii (3, in 2012) si ministrii (pot ajunge si 2013 in 2012) sunt decartati ca zecimalele din cursul leu-euro, drumul dintre piedestal si celula fiind o muchie de cutit.
