In fiecare decembrie din ultimii 28 de ani, lui Mos Craciun ii creste barba din vata medicinala, biografiile se albesc, iar revolutionarii din ’89 se inmultesc in urma unei epidemii de eroism – o boala cu perioada de incubatie nedeterminata.
Saptamana trecuta, presa a scris ca, la inceputul anilor ’90, Petre Roman s-a opus mai mult decat Iliescu venirii Regelui Mihai in tara. Ete na, de-aia nu mai poate Petrica! Tanar e, ferice nu mai amintesc, poate sa joace si sotron, dupa ce parul lui a prins culoare de lambriu. Domnule Roman, a saispea oara va transmit ca de-abia astept sa-mi inmugureasca si mie parchetul. Zilele astea, zglobiul Petrica e ocupat cu vitejia. Publica lucrari autobiografice, presa citeaza din ele, e o feerie. Imediat dupa Revolutie, domnul Roman ne-a povestit ca, pe 21 decembrie, a fost „la” sau „langa” baricada de la Intercontinental. Dupa cativa ani, a ajuns „pe” baricada. Iar in 2020 cred ca vom afla ca baricada a fost la Petre Roman in sufragerie. O stergea Mioara de praf.
In cartea „Intre linii”, academicianul Eugen Mihaescu, apropiat, pe vremuri, de Iliescu si de Dan Iosif, pana la moartea acestuia, scrie ca „m-a uimit dezinvoltura cu care a inceput Petre Roman sa fabuleze privind importanta rolului sau in primele ore ale revoltei. Fara nicio jena, s-a metamorfozat din simplu participant la mitingul din 21 decembrie si, cel mult, la asaltul Comitetului Central a doua zi, dupa fuga tiranului, cand nu mai era niciun pericol, in martor, mai intai de la distanta, al luptelor de la Intercontinental. Dar, dupa moartea lui Dan Iosif, profitand de disparitia unui participant direct si de tineretea regasita in tubul cu vopsea de par, imaginatia lui Petrica a luat-o razna de tot si fostul premier a inceput sa-si inventeze, cu nerusinare, fapte de vitejie, pretinzand ca s-a aflat printre eroii de pe baricada.El uita ca exista supravietuitori care stiu ca minte.”
In romanul autobiografic „Rebel”, pictorul – scriitor Eugen Mihaescu are o poveste si despre tatal lui Petre Roman si alta revolutie, cea de la Budapesta, din 1956. „Cand am ajuns la Budapesta, in primavara lui 1957, granitele catre Vest erau bine sigilate. Am dus cateva desene si alte lucrari din portofoliul meu la revista Nagyvilag. Atmosfera orasului era apasatoare. Inabusirea insurectiei populare a frant sperantele maghiarilor. La vremea respectiva, nici nu stiam ca Imre Nagy, secretarul general al Partidului Comunist Maghiar, cel care a incercat sa reformeze doctrina si sa-i dea o fata umana, refugiat in timpul represaliilor in ambasada Iugoslaviei, a fost <<extras>> de acolo de Walter Neulander (tatal domnului Petre Roman), dus in Romania (unde a fost tinut cateva luni, n.m) si apoi predat noilor autoritati maghiare. A fost judecat, condamnat, executat si aruncat intr-o groapa cu fata in jos”.
