Da, fotbalul se intoarce acasa! A fost destul la puscarie si in exilul cuvintelor („sustenabil”, „predictibil”) care ciobesc dantura, limba romana si sensibilitatea. Filarmonica lui Hagi, cu Lupescu dirijor, ne va incanta si in memoria lui Didi Prodan. Didi, Didi, Didi, Troita noastra morosana care va infrunzi mereu!
Nu se foloseste nimeni, nimeni, nimeni de memoria lui Didi. In martie si aprilie 2014, cand spuma fetida a presei suiera „opt puscariasi asteapta un Nas”, eu vorbeam cu Didi in fiecare zi si ne intalneam cam o data pe saptamana. Didi era hulit, asta-i adevarul. Il faceau analfabet ziaricii si sclavetii de la multinationale, care se exprima intr-o limba „de bustean de creta, peste care s-a varsat o galeata cu sare” (un mic imprumut de la Fanus Neagu). Nici nu va puteti inchipui cat ii detesta Didi pe parasutatii in FRF. Pagina lui de facebook ramane martora, ca sa nu credeti ca mint. Si cat de tradat, cat de tradat se simtea Didi! Si nu intelegea unde au disparut barbatii si de ce era aproape singur. Ii povesteam despre Gavrila Ogoranu, un erou al Ardealului peste Avram Iancu, dupa parerea mea de om care risca mereu. Iar Didi zicea „io mi-s ala, ma!” Si pe urma iar si iar si iar si iar afla din presa de oligofreni ca el e analfabet si ca un tanar politruc vorbeste frumos. De fapt, tanarul vorbea stricat in limba tarii careia Didi ii adusese glorie.
Nu ma mai ascund. Didi a fost tradat si dupa moarte. Niste fosti fotbalisti si antrenori, care au facut pactul las cu puterea, s-au plans, zilele trecute, ca sunt dispretuiti. Da, sunt dispretuiti! Sa va povestesc de ce. A doua zi dupa ce s-a prapadit Didi, m-am dus printre primii in cimitirul din Pipera. In fata micutei capele erau doamna Licinia Prodan, Cipri, fratele lui Didi, si inca vreo zece persoane. Am intrat cu Cipri in capela. Ne-au urmat, dupa vreo doua-trei minute, un fost antrenor al lui Didi si Mircea Sandu. Langa sicriu, fostul antrenor i-a spus lui Mircea Sandu „astia din federatie i-au mancat sufletul, dom’ presedinte!” Dupa trei luni, sase luni, un an, nu mai retin si nu ma intereseaza, domnul fost antrenor de fotbal (si smiorcaiala falsa) a intrat intr-o comisie a FRF.
Filarmonica lui Hagi va canta din nou. Liber, nu underground, ca sa ma prostesc si eu intr-o limba desteapta, dar transplantata barbar. Niste oameni de o incultura feroce au crezut, timp de patru ani, ca ei au ajuns sa conduca o lume de prosti. Si s-au pus pe treaba. Pe exploatat. Pe macelarit sensibilitati. Stiti ce a insemnat generatia lui Hagi si a lui Didi, pilotata azi de Ionut Lupescu? FILARMONICA MAESTRILOR HAGI, PRODAN, LUPESCU A FOST O SENSIBILITATE CARE UNEA FAMILIA. Lumea iesea in strada pentru Hagi si ai lui, barbatul tipa de bucurie pe balcon, nevasta ii ierta pacatele mici si zilnice si ii zicea „daca tot esti bucuros, plateste, ba, golanule, si intretinerea!” Iar Romania se alimenta cu ispita pana la urmatorul meci in care Filarmonica din America ’94 blazona tricolorul. Nu te vom uita, Didi, nu te vom uita! Esti cu noi, aici, aici, acum.
