Geme facebook-ul de odele intelectualilor lui Basescu, dedicate Elenei Udrea. Niste oameni inteligenti, laboriosi au prezentat o selectie din productia de limbi mozolite de obscenii Liiceanu, Tismaneanu, Baconschi, Cartarescu. De ultimul imi pare rau, fiindca e un mare scriitor. Aceasta este adevarata „Antologie a Rusinii”, nu varza revansarda si pernicioasa a lui Virgil Ierunca. Servilismul liiceanist a fost practicat dupa dizolvarea totalitarismului.
Gretosii de sinecura i-au aplicat ignorantei Udrea un cunilingus liricoid cu care n-a fost desfatata nici Regina Maria. Aceasta dezmierdare (de la francezul merde, Liicene?) a fost instrumentata intr-o tara in care Arghezi si Slavici au facut puscarie pentru atitudini politice. In Primul Razboi Mondial, Anatole France aducea elogii germanilor, in timp ce Parisul era bombardat. Clemenceau, prim-ministru in exercitiu, a zis, la nervi, „Anatole France are talent, dar il arestez!”. Nu a facut-o. In anii ’60, Sartre a ajuns in fata instantei. De Gaulle s-a opus. „Un Voltaire nu se aresteaza”. La noi a fost inchis si umilit Slavici, cel mai mare prozator roman al secolului XIX. Cand a iesit din puscarie, Slavici avea 80 de ani, iar Victor Eftimiu povesteste, in „Amintiri si polemici”, ca Iorga l-a scuipat, pe strada. Daca tot am comparat Romania cu Franta, voi aminti si de Panait Istrati, care a debutat literar in franceza, datorita lui Romain Rolland. In Romania, pe Istrati il injurau Iorga si Rebreanu. Astazi, fiul spalatoresei din Braila, fostul zugrav de la Lausanne, fotograful ambulant de la Nisa are strada pe Coasta de Azur. Rue Panait Istrati de la Menton da in Mediterana.
Cel mai destept in frecusul cu Puterea a fost Caragiale. Tot Eftimiu a scris cum grecoteiul pervers si stralucitor a simulat ca-l pupa in fund pe Carol I, dar, in realitate, l-a escrocat. A intrat in audienta la Rege. „Maria Ta, ai venit in tara, ai facut Razboiul Independentei, ai inaltat Romania la rangul de Regat, ai facut Podul de la Cernavoda. Si pe mine cui ma lasi?” Carol I l-a rugat pe Spiru Haret sa-i dea o comanda. Caragiale a ales „Istoria Romanilor”, o intreprindere imposibila pentru el, un om genial, dar care se tinea toata ziua de carciumi si combinatii. A primit o avere. 12000 de lei. Cand Spiru Haret i-a transmis sa aduca manuscrisul, Caragiale a aparut cu un pachet voluminos de carti. „Am gasit o Istorie, ceva extraordinar! De ce sa mai scriu eu alta?” Si i-a pus pe birou „Istoria Romanilor”, a lui Xenopol.
Inchei cu Eftimiu, daca tot mi-am hranit copios articolul din „Amintirile si polemicile” lui. In 1934, scriitorul cu origini macedonene (ca Octavian Goga si mitropolitul Andrei Saguna) a publicat un articol in care i-a tocat pe vamesii turci. Ambasadorul Turciei la Bucuresti a facut in asa fel incat articolul lui Eftimiu sa ajunga la Ataturk, iar fondatorul Turciei moderne a dat ordin sa fie daramata vechea vama. Odangiii fara amprenta si posteritate ai Udrei sifoneaza in urechea ambasadorului SUA, in loc sa-l foloseasca pe post de curier. Sa puna vize, ca asta e rolul lui, de pasaportar!
